Cetăţenii care muncesc atât în România, cât şi în alte state ale Uniunii Europene (UE) sau ale Spaţiului Economic European (SEE) au dreptul să cumuleze, la ieşirea la pensie, toate perioadele lucrate, în baza legislaţiei comunitare. Practic, solicitanţii trebuie să se adreseze unei singure instituţii şi, pentru a face acest lucru, au nevoie de o serie de documente.
De la aderarea la Uniune din 2007, România aplică prevederile legislaţiei europene, ce dispune că persoanele care au muncit în unul sau mai multe state membre ale UE sau SEE au dreptul la pensie pentru toate perioadele lucrate. În acest sens, cetăţenii se pot adresa unei singure instituţii.
“Pentru stabilirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială, de invaliditate şi de urmaş, persoana îndreptăţită se adresează unei singure instituţii, cererea astfel depusă fiind valabilă pentru toate instituţiile la legislaţia cărora persoana respectivă a fost supusă”, potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP).
Asta înseamnă că persoanele care locuiesc în România şi vor să se pensioneze pot să depună cererea şi actele necesare la casa teritorială de pensii din raza domiciliului. Apoi, autorităţile sunt cele care se ocupă de stabilirea pensiei pentru toate perioadele lucrate pe teritoriul UE şi/sau SEE.
Aşa cum ne-a precizat consilierul juridic Gabriela Pintea cererea de pensionare poate fi depusă doar de la data la care solicitantul îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de lege: “O persoană care a lucrat în România şi în alte state europene poate cere pensie statului român începând cu data la care îndeplineşte condiţiile necesare, în funcţie de tipul de pensie solicitată. Depunerea la casa de pensii a unei astfel de cereri chiar şi cu o zi înainte de data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege are drept rezultat respingerea acesteia”.
Cumularea tuturor perioadelor lucrate pe teritoriile UE şi/sau SEE este avantajoasă deoarece, conform CNPP, aceasta asigură întregirea stagiilor de cotizare necesare la ieşirea la pensie.
De reţinut este că ţara noastră are încheiate acorduri bilaterale pe modelul regulamentelor europene cu Macedonia, Turcia, Coreea de Sud, Moldova, Canada şi Israel. Totodată, România aplică alte acorduri şi convenţii bilaterale de securitate socială cu Maroc, Armenia, Belarus, Ucraina şi Rusia.
Atenţie! Pensia comunitară poate fi cerută şi într-un alt stat european în care s-a muncit. Într-o astfel de situaţie, la îndeplinirea condiţiilor de pensionare impuse de statul respectiv, cererea şi actele doveditoare se pot depune la instituţia competentă din acea ţară.
Condiţiile pentru obţinerea pensiei comunitare
Condiţiile de pensionare sunt stabilite de fiecare stat în parte, iar pensia se acordă în funcţie de perioadele de asigurare realizate. Pentru ca anii lucraţi în străinătate să fie luaţi în considerare, solicitanţii trebuie să fi muncit în fiecare stat cel puţin un an.
“Regulamentele europene de coordonare a sistemelor de securitate socială se aplică numai în situaţia în care în statele membre persoana a realizat o perioadă minimă de asigurare de un an calendaristic, în fiecare stat. Potrivit Regulamentului european nr. 883/2004, instituţia unui stat membru nu este obligată să acorde prestaţii, pentru perioadele realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică, dacă durata totală a perioadelor menţionate este mai mică de un an şi dacă, luându-se în considerare aceste perioade, nu se dobândeşte niciun drept la prestaţii în temeiul legislaţiei respective”, explică reprezentanţii CNPP.
Solicitanţii care stau în România trebuie să aibă în vedere condiţiile de pensionare incluse în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Potrivit acestui act normativ, există cinci tipuri de pensie: pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială, de invaliditate şi de urmaş.
Pensia pentru limită de vârstă, cea anticipată şi cea anticipată parţială
În ţara noastră, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru barbaţi şi de 63 de ani pentru femei, iar stagiul minim şi cel complet de cotizare sunt de 15, respectiv 35 de ani. Deoarece atingerea acestora se face prin creşteri graduale, anumite persoane pot să obţină pensia pentru limită de vârstă chiar mai devreme.
“Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege”, scrie în Legea nr. 263/2010.
Pensia anticipată poate fi obţinută cu cel mult cinci ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, însă doar de către persoanele cu un stagiu de cotizare cu cel puţin opt ani mai mare decât stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte pensia anticipată parţială, aceasta “se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani”, conform Legii pensiilor.
Casa Naţională de Pensii precizează că, la depunerea cererii de pensie pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parţială, solicitanţii au nevoie de următoarele documente:
• formularul de cerere E 202;
• formularul E 207;
• o declaraţie pe propria răspundere;
• o copie după actul de identitate românesc (dacă deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română);
• carnetul de muncă original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
• livretul militar original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
• diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ;
• o adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.
Pensia de invaliditate şi cea de urmaş
Pensia de invaliditate se cuvine, potrivit Legii nr. 263/2010, persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor de muncă, bolilor profesionale, neoplaziilor, schizofreniei, SIDA, bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca. Acestea trebuie să fie încadrate în gradul I, II sau III de invaliditate.
În principiu, pensia de invaliditate se acordă indiferent de stagiul de cotizare realizat. Totuşi,”persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condiţiile legii, stagiu de cotizare”, scrie în actul normativ.
Pentru obţinerea pensiei de invaliditate, reprezentanţii CNPP spun că este nevoie de cerere şi de:
• formularul de cerere E 204;
• formularul E 207;
• documente şi rapoarte medicale pentru a determina gradul de invaliditate;
• o declaraţie pe propria răspundere;
• o copie a actului de identitate românesc (dacă solicitanţii deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română);
• carnetul de muncă original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
• livretul militar original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
• diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ;
• adeverinţa privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.
În fine, pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, însă doar dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile legale de pensionare.
Solicitanţii pensiei de urmaş au nevoie, pe lângă cerere, şi de următoarele acte:
• formularul de cerere E 203;
• formularul E 207;
• declaraţia pe propria răspundere urmaşi;
• adeverinţa de studii (elev sau student);
• o copie a actului de identitate românesc (dacă deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română);
• carnetul de muncă original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate al susţinătorului decedat;
• livretul militar original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
• diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ a susţinătorului decedat.
Important! Admiterea/respingerea cererii de pensionare se face prin decizie a casei teritoriale de pensii în cel mult 45 de zile de la data înregistrării. Apoi, decizia se comunică solicitantului în cel mult cinci zile de la emitere, acesta având dreptul de a o contesta în 30 de zile de la comunicare.
Pensia poate fi transferată în străinătate
Pensionarii români stabiliţi în străinătate au posibilitatea de a primi banii direct în statul de domiciliu, aşa cum informează CNPP.
“Începând cu anul 2008, beneficiarii sistemului public de pensii din România stabiliţi în străinătate pot primi pensia pe teritoriul statului de domiciliu, Casa Naţională de Pensii Publice asigurând plata pensiilor prin Citibank Europe Dublin – sucursala România”, scrie pe site-ul sursei citate.
Concret, pentru a primi pensia în străinătate, solicitanţii trebuie:
• să deschidă un cont la orice bancă de pe teritoriul statului de domiciliu (preferabil la o bancă a Grupului Citi, pentru a beneficia de taxe de transfer bancar mai reduse);
• să comunice detaliile bancare (adresa completă a beneficiarului, denumirea şi adresa băncii beneficiarului, codul SWIFT/BIC al băncii beneficiarului, acolo unde este cazul, numărul de cont internaţional bancar) casei teritoriale de pensii în evidenţa căreia se află dosarul de pensie (prin intermediul declaraţiei de transfer).
Titularul pensiei sau mandatarul acestuia pot depune declaraţia de transfer, documentul care confirmă detaliile bancare şi copia actului de identitate al titularului (care atestă domiciliul său actual) direct la sediul casei teritoriale în a cărei evidenţă se află dosarul de pensie. De asemenea, există şi varianta expedierii documentelor prin poşta clasică sau cea electronică.
Notă: Informaţiile de contact ale tuturor caselor teritoriale de pensii pot fi găsite aici.
sursa: avocatnet.ro
CITEȘTE ȘI:
Vrei să muncești în străinătate? Ce trebuie să faci ca să nu cazi victima escrocilor
Informații utile: „Ce trebuie să faceți atunci când ajungeți în UK pentru a munci”
Documentele de care au nevoie românii stabiliţi peste hotare pentru a vota la alegerile parlamentare
