Ovidiu Şarpe, 65 de ani, deţine o afacere prosperă în cartierul Burnt Oak din Londra. Povestea lui e cunoscută, dar merită mereu reminitită, mai ales pentru cei care emigrează acum doar cu buletinul în buzunar: a venit după o călătorie riscantă, ascuns 31 de zile pe un vapor. La fel de importantă de reamintit este parcursul său de succes în afaceri. Nu s-ar întoarce în România, pentru că ultimii 33 de ani şi i-a petrecut în Marea Britanie, ţară pe care o apreciază în primul rând pentru sistemul social atât de bine pus la punct.
În 1979 a decis să părăsească România, lăsând acasă cinci copii. Soţia îi murise în urma unui accident stupid. “Un cablu de electricitate s-a desprins chiar în curtea noastră şi soţia mea a murit electrocutată”, povesteşte Ovidiu Şarpe. A reuşit să treacă peste această tragedie şi a hotărât să fugă în Germania, unde avea prieteni care îl puteau ajuta. S-a îmbarcat la Galaţi pe un vapor ce transporta cherestea.
“Din păcate radarul vaporului s-a stricat şi am stat 15 zile în port. Apoi, în loc să ajungem în Germania, vaporul şi-a schimbat destinaţia către Anglia”. Faptul că a ajuns în UK a fost pur şi simplu o întâmplare. Fericită. Omul de afaceri povesteşte că a stat 31 de zile ascuns pe vapor şi în tot acest timp a mâncat doar 1 kilogram de mere, 1 kilogram de biscuiţi, 4 lămâi şi 1 kg de zahăr. “Când am pus piciorul pe pământ britanc aveam 36 de kilograme, de la 73”.
Acte în 15 zile
Ovidiu Şarpe s-a adresat organizaţiei Amnesty International, organism care se ocupa cu drepturile refugiaţilor politici, cu ajutorul căreia a reuşit să obţină în 15 zile actele ce-i dădeau dreptul de a locui şi lucra pe teritorul britanic.
“Mi-am găsit foarte uşor de muncă”. A început să lucreze ca picolo la Basil Street Hotel, în apropierea magazinului Harrods. “Făceam ce ştiam mai bine. Acasă am terminat Şcoala de Comerţ şi am lucrat mulţi ani ca ospătar”. Ovidiu Şarpe a lucrat în România pentru protocolul de partid. L-a servit şi pe Ceauşescu. “Mă trimiteau şi pe mine la vila de la Neptun, o dată pe an, când venea tovarăşul la mare”.
Acesta experienţă i-a fost folositoare în Anglia. “Aici lumea te apreciază când vede că eşti dornic de muncă şi, mai ales, când faci treabă de calitate. Drept urmare, un client l-a observat şi i-a propus să lucreze pentru el. Şi astfel de la un salariu de 65 de lire pe săptămână, ceea ce la vremea respectiva era o suma considerabilă, a ajuns la unul de 150. “În trei luni, am devenit şef de sală la un restaurant în Golders Green şi am lucrat acolo în următorii 8 ani”.
Reîntregirea familiei
Tot cu sprijinul Amnesty International, Ovidiu Şarpe a putut să-şi aducă în Marea Britanie cei 5 copii, un an mai târziu. “În ziua în care copiii mei au ajuns aici, am primit casă de la primărie. Aici sistemul social este foarte bine pus la punct. Fiind văduv, am primit o serie de beneficii, cu ajtorul cărora mi-am putut creşte copiii, fără să-mi pun problema zilei de mâine. În doi ani am cumpărat şi o casă”.
Pentru că nu avea încredere în şcolile de stat britanice, la sfatul unui prieten şi-a convertit copiii la catolicism şi astfel i-a putut înscrie la şcoli catolice, pe care le considera mai bune.
Ovidiu Sarpe a lucrat pentru mai multe restaurante pe care a reuşit să le dezvolte, devenind la un moment dat partener de afaceri cu un cetăţean italian, cu care a gestionat un restaurant în Holborn.
În 1994 s-a recăsătorit şi a devenit pentru a şasea oară tată. “După ce am făcut-o pe Alexandra, m-am operat. N-am mai vrut alţi copii. Şase îmi sunt de ajuns”.
Anul 2000 l-a găsit pe Ovidiu Şarpe în Gran Canaria, în insulele Canaria, teritoriu spaniol, loc în care şi-a cumpărat o casă şi şi-a deschis primul său restaurant şi două baruri. La acel moment, a considerat că e pregătit să înceapă o afacere pe cont propriu, însă ulterior şi-a dat seama că una este să mergi în vacanţă într-o ţară şi alta este să începi o viaţă nouă acolo şi, mai mult, o afacere. “Nu eram pregătit pentru ce avea să însemne o afacere într-o ţară nouă. N-am reuşit. În 2004 m-am întors în Anglia”.
Manele şi profit
A vândut tot şi, deşi a ieşit în pierdere, a avut destule resurse financiare să înceapă o nouă afacere, de data aceasta de succes, în centrul Londrei, alături de un asociat român. “32 Old Bailey” a fost un restaurant clasic românesc, cu orchestră de muzică populară, cu mâncare ca la mama acasă. “Eram mulţumit, însă îmi dădeam seama că se putea mult mai bine”.
Ovidu Şarpe l-a întrebat pe un client de-al său ce anume îi lipşeste restaurantului. Răspunsul a venit uşor: “Ai nevoie de manele!”. Deşi nu este adeptul acestui gen muzical, Şarpe a ţinut cont de sfatul clientului său, care s-a dovedit a fi cheia succesului. A mers foarte bine, dar la un moment dat a decis să se despartă de partenerul său, căruia i-a vândut partea sa de afacere. De câţiva ani, Ovidiu Şarpe şi-a deschis o cofetărie în Burnt Oak, nord- vestul Londrei. Are şase angajaţi români, iar în weekend, spune el, vinde 1500 de prăjituri şi peste 100 de torturi. Afacerea merge bine, din moment ce în curând şi-o va deschide şi pe-a doua.
“Eu m-am pensionat. În curând Alexandra (n.r. – fiica cea mică) va împlini 16 ani şi îi voi lăsa ei afacerea. Sunt sigur că va fi pe mâini bune!”
Anca Pandele
