Felicia Petrea are 47 de ani, șase copii și de trei ani este la Londra. Se întreține din vânzarea publicației „The Big Issue” și este mulțumită că poate să-și susțină familia, lucru care în Focșani, orașul în care s-a născut, îi era aproape imposibil. Fire credincioasă, Felicia merge la o biserică penticostală din Edmonton, un locaș în care vin numai cetățeni de etnie rromă.
În turnătorie, 14 ani
În România a lucrat timp de 14 ani în turnătorie, la bronz și aluminiu. Era o muncă grea, ca pentru un bărbat dar nu s-a dat în lături niciodată. “Fabrica la care lucram ne trimitea prin toată țara, acolo unde aveau nevoie de noi. Așa se face că fiecare copil l-am născut într-un alt oraș”, povestește doamna Petrea. În momentul în care turnătoria s-a închis, să găsești ceva de muncă, mai ales atunci când ai opt clase, este cam greu. Așa se face că Felicia a fost nevoită să lucreze cu ziua, la câmp, la sapă. “Am lucrat cu ziua și era o muncă infernală. Seara când ajungeam acasă cădeam frântă de oboseală. Pe mezina familie, care acum are 7 ani, am născut-o într-o zi de luni iar eu sâmbăta fusesem la sapă toată ziua”, ne-a mai spus ea.
În Grecia, la cules de măsline
În 2008, întreaga familie Petrea a plecat la cules de măsline în Grecia. Câștigurile erau atât de mici încât nici măcar nu puteau să strângă bani pentru a se întoarce acasă. “Am reușit să ajungem acasă după ce ne-am împrumutat de bani. Ne-am întors mai săraci decât plecasem”, mărturisește ea. În septembrie 2009, Felicia Petrea a venit la Londra împreună cu soțul ei. “Un ginere de-al meu venise aici de câteva luni și el ne-a îndemnat să-l urmăm. A fost o alegere bună”. Problema cea mai mare a fost că și-a lăsat copiii acasă, iar dorul de ei i s-a părut dificil de suportat. “A fost foarte greu, fiica cea mai mică avea patru ani când am plecat, dar bunul Dumezeau ne-a ajutat și în cinci luni am putut să o aducem aici cu noi”, ne-a mărtusit Petrea.
Pe mezina familie o cheamă Diana după numele prințesei Diana. “Toată viața am apreciat și admirat trei femei: pe Lady Daiana, Nadia Comăneci și Celine Dion. Așa că fetiței mele mai mici i-am pus numele Diana. Anul trecut, când prințul Williams s-a căsătorit am plâns gândidu-mă că mama lui nu l-a putut vedea într-o zi atât de importantă”.
Zâmbești și vinzi ziare
După doar două zile de la sosirea în Marea Britanie a început lucrul. “Încă de când am venit aici fac același lucru: vând revista The Big Issue în fața magazinul Sainsburys din Golders Green. Când am început știam că trebuie să zîmbesc oamenilor ca să pot vinde ziarele. Era greu pentru că nu știam deloc limba, nu înțelegeam nimic dacă vreun client mă întreba ceva”, a mai spus. “Eu cumpăr revista cu 1.25 pounds și o vând cu 2.50. Diferența îmi rămâne mie. Într-o zi bună reușesc să dau 15 reviste, dar media este de opt pe zi”, a adăugat ea.
Dacă e să fie nemulțumită de ceva aici este sistemul sanitar. Petrea a povestit că fetița cea mică a fost foarte bolnavă iar medicii de aici au asigurat-o de nenumărate ori că fiica ei nu are nimic. Singurul medicament care i-a fost recomandat a fost paracetamolul. „În țara asta totul se tratează cu paracetamol. Fiica mea a avut amigdalită severă și polipi încât nu mai putea să respire. Am fost nevoită să mă duc în România să o operez. Acum, datorită lui Dumezeu este bine”.
Un alt aspect care o supără ar fi modul în care este, uneori, tratată de oamenii cu care intră în contact. I s-a întâmplat de mai multe ori să fie jignită atunci când este la lucru. “Sunt oameni, englezi în general, care ne vorbesc urât, chiar ne înjură și mi s-a spus de mai multe ori că n-aveam ce căuta aici, să ne întoarcem la noi acasă”.
Merge la biserica penticostală
Felicia Petrea ne-a spus că de mai bine de zece ani a renunțat la religia ortodoxă și a îmbrățișat-o pe cea penticostală. Ea ne-a mărturisit că a ajuns din întâmplare în acea biserică. “Am simțit nevoia să mă rog. Am intrat în prima biserică pe care am întâlnit-o și era una penticostală. M-am simțit mai aproape de Dumnezeu și parcă mă asculta altfel”.
De când este la Londra merge în fiecare duminică la o biserică penticostală din Edmonton unde vin numai cetățeni de etnie rromă. “Este foarte interesant să vezi semeni de-ai noștri care, din curiozitatea de citi singuri ce scrie în Biblie, au învățat să scrie și să citească”, ne-a spus ea. Viața aici nu i se pare ușoară dar, spre deosebire de România, poate să supraviețuiască. Ar vrea să se întoarcă acasă dar doar dacă familia ei ar avea de toate. “Fiecare pound valorează. Strângem și ultimul pence și încercăm să facem economii la curent, la gaz. Dacă ne e frig, mai punem un pulover pe noi“.
Anca Pandele
