Britanicii nu vor români şi bulgari pentru că s-au săturat de… polonezi; nemţii nu ne vor la ei în ţară pentru că furăm, iar italienii şi spaniolii ne privesc de câţiva ani ca pe “o problemă” de care nu pot scăpa.
Românilor nu le place (pe bună dreptate) discriminarea şi au considerat mereu că problema nu este a românului obişnuit ci a romilor care ne-au pătat numele în toată Europa.
Totuşi, cum văd românii celelalte naţii, cum sunt văzuţi ceilalţi imigranţi din Marea Britanie? Oare şi românii au prejudecăţi sau chiar, la rândul lor, discriminează alte naţii?
Din discuţiile de pe forumuri şi din interviurile noastre am aflat că românii sunt şi ei, la rândul lor, deranjaţi de mulţimea de imigranţi din toate colţurile lumii şi că ar prefera ca Marea Britanie să fie populată doar de britanici şi de, fireşte, câţiva români.
Câteva păreri anonime adunate de pe un forum al românilor din UK conturează destul de bine fenomenul, prin exprimarea sinceră sub protecţia anonimatului:
J.T.: “Mă bucur când mai văd câte un european prin autobuz, sunt atât de mulţi indieni încât simt că trăiesc în Bombay din United Kingdom of India and Pakistan, nu în Londra. La bancă, la City Council, la doctor, peste tot numai indieni”.
V.G.:”Cartierele de pakistanezi, indieni şi alte naţii asemănătoare arată neîngrijit şi sunt periculoase”
Z.F.:”În Sudul Londrei nu o să vezi altceva decât imigranţi (negri şi pakistanezi) iar criminalitatea este crescută. Trebuie să îmi păzesc atentă bunurile personale, telefon, bijuterii”.
I.L.:”La muncă e plin de indieni, sunt câte doi trei şi un traducător după ei care să le explice unde să bată cuiele”.
G.D.:”În Manchester e plin de indieni şi pakistanezi, piaţa muncii e închisă, se ajuta între ei ca fraţii, e oraşul lor. Probabil nu e chiar ca la Londra, dar tot mi se par mulţi”.
L.V.:”Lucrez cu polonezi, indieni, africani, bulgari, filipinezi, când suntem în pauză parcă suntem la turnul din Babilon, fiecare vorbeşte pe limba lui şi nimeni nu înţelege nimic”.
C.T.:”Nu înţeleg de unde atâta ură pentru români din partea englezilor. Sunt alte naţii care sfidează pe toată lumea, de exemplu musulmanii. Românii nu le-au făcut nimic englezilor”.
Cristian B. din Londra ne spune părerea lui despre imigranţi, în special despre indieni şi polonezi, cele mai comune grupuri:
“Mie nu îmi plac indienii. Pur şi simplu nu-mi plac pentru că miros a mâncare de-a lor. Nu aş sta în casa cu ei. Dar n-aş avea nimic împotrivă să se ducă la mama la ţară să muncească pe 70 de lei pe zi. Îi aştept cu plăcere. Partea proastă e că sunt prea mulţi şi odată ce ţi-a intrat în cap faptul că-s mulţi, parcă nu mai ai loc de ei.
Polonezii ne privesc pe noi, românii, de undeva de sus. În afară de prietenii polonezi pe care-i am, despre ceilalţi nu pot să spun nimic bun. Habar n-au să vorbească engleza unii din ei, sunt rai şi nu se integrează”.
Pe Liviu T., din Birmingham, l-am întrebat care sunt problemele pe care le vede în imigraţia din UK:
“Am o prietenă care vrea să se căsătorească cu un pakistanez. Se cunosc de 3 luni, dar ea spune că e hotărâtă. Când am întrebat-o de ce, mi-a spus că nu a găsit nici un roman care să se poarte aşa frumos cu ea. Eu nu cred în poveştile astea, nu e normal să te căsătoreşti cu un pakistanez.
Sunt sigur că a păcălit-o, pentru că omul are nevoie de viză. Ce mi se pare amuzant e că el va avea drept de şedere şi de muncă iar ea va rămâne ca până acum, cu drepturi limitate.
Multiculturalismul ăsta este o păcăleală de fapt. O să iasă aici o amestecătură de rase, o să ne pierdem tradiţiile şi nu se alege nimic bun. E adevărat, e vina noastră că am plecat din România, dar şi România o să ajungă la fel”.
Marian V. nu găseşte o problemă în imigraţie, ci în tipurile de oameni care emigrează:
“Indienii şi pakistanezii au venit aici şi au găsit o vacă de muls. Nu mi-e ruşine s-o spun – nu sunt rasist, dar văd cum oamenii ăştia trăiesc pe spinarea noastră, care plătim taxe.
Or fi şi care muncesc, dar cei mai mulţi sunt self-employed, nu declară câştigurile şi stau în case de la consiliu, iau ajutoare pentru copii, nu plătesc taxe şi încasează beneficii.
Dacă ar fi după mine aş primi în Anglia doar europeni. Ştiu că şi eu sunt imigrant şi că poate părea că n-am dreptul să vorbesc, dar dacă eu cu ochii mei văd lucrurile astea şi mă deranjează, va imaginaţi ce simte un englez”?
În concluzie – românii sunt discriminaţi, dar dacă ar fi în locul britanicilor, chiar ar reacţiona diferit?
