A absolvit o şcoală profesională de lăcătuşi pentru construcţii. Munceşte de la 13 ani. Nu a avut copilărie, dar nici timp să se gândească cum ar fi fost viaţa lui dacă nu se năştea într-o familie săracă. A muncit în aproape toată lumea şi recunoaşte că aproape jumătate din viaţă şi-a risipit-o în străinătate în goana după bani. Numele lui este Borcea Cristian Daniel şi are 30 de ani. Daniel locuieşte şi munceşte în Marea Britanie de trei ani.
“Provin dintr-o familie săracă, prin urmare ştiu ce înseamnă lipsurile şi o viaţă grea. Muncesc de la 13 ani şi nu ştiu ce înseamnă să ai o copilărie în adevăratul sens al cuvântului. Dar toate greutăţile prin care am trecut m-au maturizat mai repede decât pe alţi copii şi m-au învăţat să apreciez fiecare lucru mai mult decât cei care au avut o viaţă mai uşoară decât mine”. Cristi este mândru că la doar 30 de ani cunoaşte 15 meserii pe care le poate îndeplini fără probleme, mai spune el.
“Pe la 13 ani căram saci grei, de 35 – 40 kg fiecare. Nu am avut timp să mă plâng, nu am putut să renunţ. Am avut timp doar să muncesc. Am lucrat în domeniul construcţiilor, la început ca salahor, apoi ca şef de echipă. Dar ştiţi cum este, din păcate, în România. Nu primeştii banii la timp sau uneori nu îi mai primeşti deloc.
La 16 ani am plecat pentru prima oară din ţară. Am plecat din curiozitate, prima mea ieşire a fost la bulgari. Acolo am învăţat ce înseamnă diferenţa dintre un om care are bani şi unul care nu îi are, acolo am înţeles ce putere pot avea banii. Aşa am decis să nu mă mai întorc în Constanţa, oraşul meu natal. Am lucrat la sârbi, la greci, am fost în Italia, Spania, Franţa, Germania, în America, India, Albania, şi acum, de trei ani, în Marea Britanie.”
Regrete
Aproape jumăte din viaţă Cristi şi-a petrecut-o în străinătate, în goana după bani. Acum recunoaşte cu tristeţe că regretă că nu şi-a trăit viaţa aşa cum ar trebui să şi-o trăiască un tânăr.
“Toţi cei care pleacă la muncă în străinătate se gândesc la bani, la cum să facă cât mai mulţi într-un timp cât mai scurt. De abia acum realizez cât de mult greşim atunci când suntem tineri şi ne dorim atât de mult să ne îmbogăţim. Uităm că, de fapt, este mult mai important să ne trăim viaţa şi să ne întemeiem o familie. Acum, la 30 de ani, ştiu că bucuria nu banii o aduc, ci doar soţia, copiii şi familia”.
În prezent Cristi este manager la o spălătorie auto din Londra, “Morina Han Carwash”. Coordonează o echipă de şapte muncitori dintre care patru sunt români.
“Acum trei ani, când am ajuns în Marea Britanie, am lucrat într-o spălătorie auto pentru 20 lire la zi, de la 7 dimineaţa până la 8 seara. Nu a fost greu, dar nici uşor nu a fost. Eram obişnuit cu munca grea prin urmare am rezistat. După cinci luni am reuşit să învăţ engleza cursiv şi am deschis o firmă de decorări interioare.
Am început să caut lucrări mici, timp de un an şi jumăte am încercat marea cu degetul, dar degeaba. Nu a mers aşa că am ajuns să caut o cale prin care să pot face bani atât cât să pot să trăiesc decent aici şi să trimit acasă la părinţii mei pentru că fiecare dintre voi ştie cât de greu se descurcă cei din ţară, mai ales cei care sunt bătrâni.
Acum sunt manager la spalatoria auto “Morina Han Carwash”, de aproape un an. Ca să ajung în acest post a trebuit să muncesc atât de mult şi de repede încât dimineaţa, când mă trezeam, nu-mi mai puteam mişca braţele pentru o jumătate de oră.
Coordonez o echipă de şapte muncitori din care patru sunt români. Acum am timp să mă relaxez pentru că lucrez doar cinci ore pe zi şi nu mai dau aşa mare importanţă la tot ce se întâmplă. Ca oricare dintre voi cei ajunsi prin străinătate şi eu am venit cu gândul de a face ceva economii pentru mici visuri, cum ar fi bani de facultate pentru băiatul meu. Vreau ca el să ducă o viaţă mai uşoară decât cea pe care am avut-o eu şi pentru asta sunt dispus să muncesc oricât de mult”.
Agenţie de muncă
Cristi mai are un vis. El vrea să deschidă o firmă de plasare a forţei de muncă în UK cu sediul în România. “Vreau să dau oportunitatea mai multor persoane de a duce o viaţă decentă. Cu toţii ştim că în ţară se trăieşte la ora actuala cu un salariu de 600 lei, ceea ce eu cred că este umilitor. Vreau ca şi cei de acasă să aibă şansă la oviaţă mai bună.
Eu am trecut prin atâtea încât chiar nimic nu mă mai surprinde, nimic nu mi se mai pare greu. Recunosc că sunt şi momente grele şi că doar gândul la familia pe care am lăsat-o în ţară şi dorul de băiatul meu îmi ridică moralul şi mă fac să continuu să lupt.
Am învăţat în toţii ani ăştia de când sunt plecat din ţară că fără muncă şi efort nu poţi obţine nimic. Fiecare dintre noi ar trebui să înveţe să nu fugă de muncă şi să îi mulţumească lui Dumneazeu în fiecare zi pentru ceea ce are. Din păcate omul doar după ce pierde îşi dă seama ce a avut. Şi din păcate atunci, de cele mai multe ori, este prea târziu să mai poată recupera ceva. Sunt român pentru că aşa sunt trecut în acte şi pentru că aşa m-am născut dar recunosc că sunt momente în care regret asta, mai ales atunci când văd cât de tare îşi pot bate joc cei care conduc destinele ţării noastre de populaţie”.
Oana Grigore
