De Sorin Cehan
Exodul românilor continuă. Deşi am intrat în Uniunea Europeană de 7 ani, situaţia României e critică, veniturile din ţară sunt cele mai mici din Europa, iar nivelul de trai este la nivelul unor ţări din Africa. Gândul emigrării a rămas cel mai atractiv plan de viaţă al majorităţii românilor.
În afară de clienţii politicii sau ai sistemului economic condus de baronii locali, toată lumea care nu e la pensie sau în spital visează să plece. Mulţi nu o vor face, pentru că au case, familii, angajamente lacare nu pot renunţa în schimbul necunoscutului din Occident, dar visatul nu e riscant.
Nu e numai din cauza banilor. Am întâlnit întreprinzători, directori de firme importante, profesionişti bine plătiţi, scârbiţi de tot şi toate. Nu mai au speranţe că se va schimba ceva. Nu numai politica lasă de dorit. Nu avem societate civilă, presă, educaţie. Avem multă mândrie şi ipocrizie, pentru că nu vrem să recunoaştem că România este un stat nefuncţional, cu o corupţie generalizată, din care majoritatea cetăţenilor ar pleca.
Englezii ne acuză în aceste zile că din 2014, de când se vor ridica restricţiile, vom da năvală în Marea Britanie, unde numai alocaţiile sociale pentru săraci sunt mai mari decât un salariu muncit în România. Iar cei care vor să ajungă la Londra nu aşteaptă ridicarea restricţiilor, ci aşteaptă să aibă banii necesari de drum. Autorităţile române susţin că cine a vrut să plece, a făcut-o deja. De ce nu vor să recunoască faptul că toată lumea în putere strânge bani pentru biletele de avion şi pentru prima lună de chirie în Occident?
Nu avem industrie, cea moştenită a fost pusă pe butuci în ultimii 20 de ani, în general prin metoda privatizării pentru vânzare la fier vechi, iar cea nouă nu caută decât forţă de muncă plătită mizerabil. Dacă la Bucureşti salariile trec de 10 milioane, în provincie, mulţi “investitori”, între care şi italieni, oferă salarii de 5-6 milioane de lei. 150 de euro pe lună. La preţuri occidentale.
Nu avem bănci, toate au fost privatizate în general fraudulos, şi au luat zece piei de pe nefericiţii care au făcut greşeala să-şi ia un credit. Resursele naturale au fost date cadou unor grupuri din Vest. Petrolul, curentul, gazele, chiar şi apa, ne sunt vândute la suprapreţ
de monopoluri străine. Societatea civilă este împărţită riguros între partide, fiecare cu ong-urile lui, care iau atitudine la comandă, la fel şi presa, care nici măcar nu mai mimează obiectivitatea. Se ştie foarte bine cine al cui e.
România este în continuare ţara cu cel mai mare potenţial migrator din ţările Uniunii Europene. Faptul că atâţia oameni continuă să plece anulează orice încercare a guvernului României de a se lăuda cu ceva. Nu e vina celor aflaţi acum la putere, deocamdată, dar va fi, dacă nu încearcă măcar să schimbe ceva.
Popoarele civilizate au alte deziderate, dezbat, îşi pun întrebări cu privire la democraţie, echitate socială, bunăstare, protecţie a minorităţilor de orice fel. În ţara noastră, visul românilor e să plece unde văd cu ochii. Si odată ajunşi în străinătate, uită de ce-au plecat şi încep să se uite înapoi cu dor şi privire bleagă: ce frumos e în România, ce tradiţii, ce sarmale şi mici… Niciodată nu e bine să uiţi de unde ai plecat.
