Iluzii electorale

“Noi alegem primarul”, scriam înainte de alegerile locale din Londra. Sunt circa 100.000 de români rezidenți în Londra și, teoretic, candidații ar fi trebuit să stea la coadă la comunitatea românească, pentru a-i câștiga favorurile.

În 2008 au votat la localele din Londra 65.000 de polonezi, de ce nu s-ar afirma și românii ca forță electorală în Marea Britanie? PSD Anglia a umplut internetul de anunțuri și sloganuri, de apeluri către comunitate și laude la adresa lui Ken Livingstone, care va lucra pentru “accelerarea integrării” noastre și va umple Londra cu centre comunitare pentru români. Lui Boris nu i-a făcut nimeni campanie între români și, între noi fie vorba, chiar dacă i-ar fi făcut, tot la fel ar fi fost rezultatul alegerilor. Nu contăm prea mult în ecuațiile electorale din Londra, de fapt nu contăm deloc, pentru că nu prea ne interesează.

Bagajul politic pe care l-am cărat cu noi aici e plin de zgura din România, de figuri ca Iliescu, Băsescu, Udrea sau Boc, de care am fugit cât ne-au ținut picioarele. După 20 de ani de democrație originală, politica îi scârbește atât de mult pe români încât și aici, în țara care a inventat Parlamentul, stau departe de ea, cu batista la nas.

Sunt de admirat entuziaștii care cred în utopia unei comunități unite, conștiente de forța ei electorală. Dar mai întâi trebuie vindecată aversiunea față de politică în general. Se poate observa ușor o diferență între Westminster și Casa Poporului și, cu timpul, poate, vom ciuli urechile și la discursurile politicienilor englezi.

Și mai trebuie lucrat puțin și la mentalitate. “Ce ne dă dacă-l votăm?” Nu ne “dă” nimic, asta-i problema. Nici Ken, nici Boris, nimeni nu-ți dă nimic din ce trebuie să-ți câștigi singur. Prin acțiuni colective, prin unirea forțelor.

Polonezii sunt vestiți nu numai aici, ci în toată lumea, pentru felul în care știu să se organizeze și să-și facă auzită vocea. Românii, mai puțin. Cine a auzit în ultimul an de vreo activitate a vreunei asociații românești, care să nu fie vreo sindrofie pe banii ICR, DRP sau altor entități colorate politic? Ken a pierdut alegerile, chiar dacă a avut susținerea PSD Anglia. Voturile puținilor români care s-au înscris nu au contat. În general, o comunitate are atenția politicii atunci când are forță electorală. Contezi cât votezi.

Sorin Cehan

[email protected]

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

Lecţie de traseism: senatorul diasporei, Viorel Badea, trece la PNL: “Plec din cauza lui Brînză”

Filmează poveștile comunității