Un subiect recurent din dezbaterile publice care privesc imigraţia în Marea Britanie este legat de beneficiile sociale la care au acces imigranţii. Alocaţii pentru copii, pentru locuinţe, cheltuielile statului cu şcolile la care învaţă copiii imigranţilor, toate acestea sunt considerate, nu se ştie pe ce bază, bani daţi de contribuabilul britanic pomană imigranţilor.
Cum ar veni, străinii vin la noi şi mănâncă şi beau pe banii noştri. Ipoteza raţionamentului este greşită. Străinii plătesc, la fel ca orice lucrător britanic, impozite pe venituri şi proprietăţi mobile şi imobile şi taxe pe serviciile de care beneficiază. Nu numai că plătesc, dar plătesc mai mult decât localnicii, în medie, faţă de ceea ce primesc înapoi de la stat sub formă de beneficii şi servicii.
Un studiu efectuat de Christian Dustmann de la University College London (UCL), o autoritate de vârf în domeniul fiscal, arată că imigranţii din estul Europei contribuie mai mult la bugetul public decât beneficiază de pe urma asistenţei sociale. În perioada aprilie 2008 – aprilie 2009, lucrătorii din estul Europei au plătit £1,37 în taxe pentru fiecare £1 din serviciile pe care le-au folosit, a descoperit Dustmann. Aceasta comparativ cu o contribuţie de 80 de penny a nativilor britanici, la fiecare £1 cheltuită de stat pentru ei. “Nu există nicio evidenţă cum că imigranţii sunt o povară pentru serviciile publice, mai degrabă este invers”, a spus Dustmann. Mai mult, probabilitatea ca aceştia să stea în locuinţe sociale este cu 57% mai mică decât în cazul britanicilor.
Şi atunci, de ce această furie şi arătare continuă cu degetul către străinii- lăcuste care seacă bugetele publice? Tema imigraţiei are mare potenţial. Cu ea se câştigă sau se pierd alegeri. Dar una e să dezbaţi subiecte reale, alta să toci o temă falsă până la isterizarea alegătorilor, care ar fi de acord chiar să iasă din UE, speriaţi că imigranţii le mănâncă alocaţiile sociale.
Sorin Cehan
