de Sorin Cehan
După o prezenţă la vot anemică, 60.000 în străinătate, aceste alegeri au trimis în Parlament din nou şase reprezentanţi ai diasporei, sau care trebuie să apere drepturile diasporei în noul Parlament. Cine a câştigat şi cine a pierdut? Parţial s-au schimbat feţele, se putea chiar şi mai rău, dar nu se poate spune că cineva a pierdut sau altcineva a câştigat, decât într-o logică mercantilă.
Parlamentul a devenit neîncăpător. Legea electorală românească, pe care partidele nici nu se gândesc să o schimbe, a scos cu 117 parlamentari în plus faţă de Parlamentul anterior, ceea ce e absurd, în condiţiile în care românii au aprobat prin referendum eliminarea unei camere a Parlamentului şi reducerea numărului de parlamentari.
În Marea Britanie, la o populaţie de circa 60 de milioane, sunt aleşi 650 de parlamentari. Din 2013 numărul acestora se va reduce la 600. În România, la o populaţie care a scăzut la 19 milioane de locuitori, au loc în Parlament 588 de aleşi.
Numărul de parlamentari români îl întrece pe cel din Statele Unite, unde sunt 535 de membri în tot Congresul (100 la Senat şi 435 la Camera Reprezentanţilor). Nu este singura problemă a politicii româneşti.
Sistemul electoral din România este de tip medieval, conducerile partidelor au pus pe cine au vrut pe listele electorale, iar electorul iobag nu a avut la dispoziţie decât numele dictate de partid: asta nu e alegere, ci confirmare a celor deja aleşi de partide. Iar partidele pun pe cine vor, de la fii, soţii şi tot felul de rubedenii până la recidivişti sau cercetaţi penal care au nevoie de imunitate.
Faptul că puţini români din diaspora s-au prezentat la vot poate fi un semn bun. Nu se poate spune că e cineva care n-a ştiut că se votează, şi lăsându-i la o parte pe cei aflaţi departe de secţiile de vot, în marile oraşe, unde sunt concentraţi sute de mii de români au fost toate condiţiile pentru a vota. În Marea Britanie au votat circa 1.600 de persoane, la cele 7 secţii de vot. La Referendumul din iulie au votat 4.359 de alegători.
Semnul bun ar putea fi acela că românii nu mai sunt interesaţi atât de mult de politica românească şi se uită mai degrabă către politica locală, din ţările unde sau stabilit.
Cât despre activitatea parlamentarilor din diaspora în următorul legislativ, este inutil să ne facem iluzii.
