Contractele prenupţiale sunt acele contracte încheiate între două persoane care intenţionează să se căsătorească şi care cuprind înţelegerea acestora cu privire la situaţia juridică a bunurilor în eventualitatea unui divorţ. Astfel de contracte pot fi încheiate şi de partenerii care formează un parteneriat civil (în ţările în care nu este permisă căsătoria între partenerii de acelaşi sex, legea recunoaşte efectele juridice ale acestor relaţii).
Nu cu mult timp în urmă, contractul prenupţial nu avea aplicabilitate obligatorie la instanţele judecătoreşti din UK dar, mai ales de la crearea precedentului la Curtea de Apel (cazul Radmacher v Granatino, când la luarea hotărârii judecătoreşti de partajare a bunurilor comune, contractul prenupţial încheiat de părţi a avut o contribuţie însemnată), contractul prenupţial are valoarea unei convenţii legale în Marea Britanie.
Există păreri împărţite cu privire la moralitatea/ necesitatea/ aplicabilitatea unei astfel de convenţii; cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de un act anterior căsătoriei ce produce efecte juridice în viitor, acest “gest” se consideră de cele mai multe ori a fi inoportun, care subliniază sentimentul lipsei de încredere.
În realitate, acest contract reprezintă o măsură de precauţie pentru care veţi fi recunoscători în situaţia unui divorţ. Cifrele cu privire la rata divorţurilor sunt alarmante: aproximativ 50% din cuplurile căsătorite ajung la un divorţ şi, când se pune problema împărţirii bunurilor, deseori se pleacă de la premisa că acestea vor fi împărţite în cote egale de ½. Acest procent nu este întotdeauna unul corect, mai ales în situaţia în care unul dintre parteneri a avut o contribuţie financiară mult mai însemnată decât celălalt la dobândirea bunurilor.
În eventualitatea în care aţi fi abligat/obligată să respectaţi o convenţie financiară sau să executaţi un ordin financiar emis de Curte, bunurile pe care le-aţi moştenit sau pe care urmează să le moşteniţi intră sub protecţia clauzelor contractului prenupţial.
Deasemenea, puteţi privi această măsură ca fiind una de protecţie nu doar pentru dvs, cât şi/ sau mai ales pentru cei care depind de dvs, ca de exemplu părinţii sau copiii dintr-o căsnicie anterioară (cu privire la copiii rezultaţi din prezenta căsătorie, contractul trebuie să conţină în mod obligatoriu clauze referitoare la viitorul financiar al acestora).
Valabilitatea, recunoaşterea şi punerea în executare a acestor contracte depinde de mai mulţi factori cum ar fi:
– Ambele parţi ale contractului trebuie să fi fost consiliate legal înainte de semnarea acestuia;
– Clauzele contractuale trebuie, aşa cum arătam mai sus, să conţină dispoziţii cu privire la bunurile viitoare ale copiilor rezultaţi din căsătorie;
– Conţinutul contractului nu poate fi unul evident injust pentru una din părţi;
– Situaţia financiară (listarea bunurilor inclusiv) trebuie prezentată de ambii parteneri, în întregime, anterior încheierii contractului.
– Contractul trebuie să fi fost semnat cu cel puţin 20 de zile înainte de încheierea căsătoriei.
Pentru mai multe informaţii sau întrebări suplimentare, nu ezitaţi să mă contactaţi.
Av. Mihaela Pădure
