Numărul de Asigurare Națională (National Insurance Number) este un număr unic de identificare care centralizează contribuțiile sociale plătite în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, fiind necesar persoanelor care desfășoară activități în calitate de angajat sau de lucrător pe cont propriu, precum și celor care solicită prestații sociale contributive sau necontributive în acest stat. în cazul rezidenților britanici, Numărul de Asigurare este emis automat la împlinirea vârstei de 16 ani.
Numerele de Asigurare sunt emise de Jobcentre Plus (www.jobcentreplus.gov.uk) în Anglia, Tara Galilor și Scoția, și de Agenția pentru Securitate Socială (Social Security Agency – www.dsdni.gov.uk) în Irlanda de Nord.
Numărul de Asigurare nu atestă faptul că posesorul său deține dreptul de muncă în Marea Britanie, ci faptul că acesta desfășoară sau a desfășurat activități supuse obligației de plată a contribuțiilor sociale. În consecință, persoanele cărora le-a fost alocat un Număr de Asigurare în calitate de lucrător pe cont propriu, vor trebui să se asigure că dețin dreptul de muncă dacă vor dori să lucreze în calitate de angajat, în baza unor contracte de muncă.
Acte necesare
Pentru a obține Numărul de Asigurare solicitanții trebuie să prezinte documente care atestă identitatea, precum:
– Pașaport sau Carte de Identitate valabile;
– Certificat de înregistrare sau Autorizație de Muncă (Accession Worker Card) emise de UK Border Agency;
– Permis de conducere (străin sau britanic);
– Certificat de naștere;
– Certificat de adopție;
– Certificat de căsătorie;
– Certificat privind existența unui parteneriat înregistrat. În plus, lucrătorii vor trebui să prezinte documente care confirmă statutul în baza căruia își desfășoară activitatea în Marea Britanie: angajat sau lucrător pe cont propriu.
Lucrător pe cont propriu
Alocarea Numerelor de Asigurare Națională pentru cetățenii români care desfășoară activități pe cont propriu este condiționată de prezentarea unor documente care confirmă acest statut.
Cetățenii români, similar cetățenilor din celelalte state membre ale Uniunii Europene, pot desfășura nerestricționat activități independente pe teritoriul Marii Britanii. Potrivit Reglementărilor din anul 2006 privind imigrația și autorizarea lucrătorilor, obținerea unui Certificat de înregistrare care confirmă exercitarea dreptului de ședere pe teritoriul Marii Britanii în vederea desfășurării de activități pe cont propriu, nu este obligatorie.
Lucrătorii români care desfășoară activități pe cont propriu (fără a fi autorizați să desfășoare și activități dependente, în baza unui contract de muncă) trebuie să se asigure că activitățile pe care le desfășoară nu sunt asimilate raporturilor de muncă, ce ar face necesară obținerea unei autorizații de muncă (Accession Worker Card) sau a unui alt document care confirmă dreptul de muncă (Registration Certificate).
Documente necesare
Documente care pot fi prezentate Jobcentre Plus ca dovadă a faptului că solicitanții desfășoară activități pe cont propriu (self-employment) sunt:
– Contracte de prestări servicii care conțin datele de identificare și contact ale beneficiarilor serviciilor;
– Facturi care conțin datele de identificare și contact ale beneficiarilor serviciilor;
– Extrase de cont bancar;
– Date de contact ale biroului de contabilitate care păstrează evidența înregistrărilor contabile;
– Scrisori de confirmare / recomandare din partea clienților;
– Dovada achiziționării și/sau utilizării instrumentelor necesare pentru prestarea serviciilor;
– Dovada publicării ofertei de servicii prestate (ex: internet, presă sau prin alte mijloace);
– Certificat de înregistrare care confirmă exercitarea dreptului de ședere în vederea desfășurării de activități pe cont propriu;
– Orice alte documente care confirmă desfășurarea de activități pe cont propriu.
Lista documentelor prezentate anterior are caracter orientativ și nu este exhaustivă. Aplicanții trebuie să furnizeze cât mai multe documente care confirmă îndeplinirea cerințelor legale, în funcție de statutul pe care îl dețin (angajat sau lucrător pe cont propriu).
Diferența dintre angajat și self-employed
În general, raporturile sunt considerate a fi raporturi de muncă, și implicit persoanele în cauză au statut de “angajat”, dacă:
– activitatea este desfășurată în mod individual;
– lucrătorii primesc instrucțiuni cu privire la locul de muncă, intervalul orar sau modul în care trebuie desfășurată activitatea;
– lucrătorii desfășoară activitatea pentru un număr predeterminat de ore;
– lucrătorilor li se poate cere să desfășoare și alte activități, în afara celor obișnuite;
– plata lucrătorilor se face la oră / săptămână / lună;
– lucrătorii sunt plătiți pentru munca suplimentară.
În general, raporturile sunt considerate a fi raporturi civile, și implicit persoanele în cauză au statut de “lucrător pe cont propriu”, dacă:
– au libertatea de a sub-contracta altor lucrători activitățile pe care le desfășoară;
– dispun de instrumentele și materialele necesare pentru desfășurarea activității (cu excepția acelor instrumente pe care orice angajat trebuie să le asigure la locul de muncă);
– au agreat desfășurarea activității în schimbul unui preț fix, indiferent de timpul necesar pentru finalizarea activității;
– au libertatea de a decide tipul activității, locul, timpul și modul în care desfășoară această activitate;
– prestează în mod obișnuit aceste servicii și în contul altor beneficiari;
– sunt direct responsabili pentru calitatea lucrărilor executate și pentru pierderile financiare care pot surveni în urma unor litigii între părțile contractante.
Pentru a determina statutul lucrătorilor (angajați sau lucrători pe cont propriu), autoritățile britanice au elaborat un instrument de evaluare a activităților desfășurate (Employment Status Indicator – ESI), disponibil pe website-ul HM Revenue & Customs: www.hmrc.gov.uk. Răspunzând unor întrebări simple privind tipul activităților pe care le desfășoară, lucrătorii pot obține un punct de vedere autorizat cu privire la regimul care le este aplicabil.
Pentru angajați
În cazul cetățenilor români care sunt angajați și au încheiat contracte de muncă cu angajatori britanici, emiterea Numerelor de Asigurare este condiționată de prezentarea unor documente care confirmă dreptul de muncă în Marea Britanie. Această cerință se datorează faptului că, exceptând situațiile în care beneficiază de accesul liber pe piața muncii, cetățenii români trebuie să obțină o autorizație înainte de a începe derularea raporturilor de muncă.
Autorizațiile de muncă se eliberează, de regulă, pentru posturile calificate, dacă pentru acestea nu există cerere din partea cetățenilor britanici și a cetățenilor din celelalte state membre ale Uniunii Europene. Lucrătorilor înalt calificați le este facilitat accesul pe piața muncii dacă îndeplinesc condițiile impuse în cadrul Programului “Highly Skilled Migrant Programme” sau dacă au absolvit o formă de învățământ superior organizată de o instituție de învățământ recunoscută din Regatul Unit. Lucrătorilor necalificați le este permis accesul pe piața muncii doar în domeniul agriculturii și în industria de procesare a alimentelor, dacă îndeplinesc condițiile impuse în cadrul Programului pentru Lucrătorii Sezonieri din Agricultură (Seasonal Agricultural Workers Scheme – SAWS) sau de Programul Bazat pe Sectoare (Sectors Based Scheme – SBS).
Pe durata programelor de studii sau de formare profesională organizate de instituții de învățământ recunoscute din Marea Britanie este permisă angajarea cu program de muncă parțial sau cu program de muncă normal (în cazul celor care urmează programe de formare profesională care presupun un plasament la un loc de muncă). în ambele situații, începerea raporturilor de muncă este permisă după obținerea unui certificat de înregistrare.
Potrivit Reglementărilor din anul 2006 privind imigrația și autorizarea lucrătorilor, cetățenii români beneficiază de accesul nerestricționat pe piața muncii din Marea Britanie dacă se află într-una din următoarele situații:
– Au dobândit dreptul de ședere în Marea Britanie înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, prin care nu le este limitat dreptul de a ocupa un loc de muncă în acest stat;
– Au lucrat continuu și legal în Marea Britanie, în baza unui contract de muncă, pentru o perioadă de 12 luni încheiată la 31 decembrie 2006 sau ulterior acestei date;
– Sunt detașați în Marea Britanie de o companie cu sediul pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene / Spațiului Economic European;
– Au dublă cetățenie, și pe lângă cetățenia română dețin și cetățenia Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Elveției sau a altui stat al Spațiului Economic European (cu excepția Bulgariei);
– Sunt membri de familie ai unui cetățean dintr-un stat membru al Spațiului Economic European care și-a exercitat dreptul de ședere în Marea Britanie;
– Sunt membri de familie ai unui cetățean român sau bulgar care și-a exercitat dreptul de ședere în Marea Britanie pentru studii, desfășurarea de activități independente (self-employment) sau deoarece deține suficiente resurse pentru a se întreține fără a apela la resurse publice (self-sufficient);
– Sunt membri de familie ai unui cetățean român sau bulgar care a dobândit în nume propriu accesul liber pe piața muncii din Marea Britanie;
– Sunt membri de familie (soț/soție/partener civil sau descendent direct cu vârsta sub 21 de ani sau care se află în întreținerea părinților) ai unui cetățean român sau bulgar care deține o autorizație de muncă (Accession Worker Card sau SAWS Card);
– Dețin statutul de soț/soție/partener civil al unui cetățean britanic sau al unei persoane care a dobândit dreptul de ședere permanentă în Marea Britanie;
– Sunt membri de familie (soț/soție/partener civil sau descendent direct cu vârsta sub 18 ani) ai unui cetățean dintr-un stat care nu este membru al Spațiului Economic European care deține un drept de ședere și muncă pe teritoriul Marii Britanii;
– Sunt membrii unei misiuni diplomatice sau membrii de familie ai unui diplomat sau ai unei persoane care beneficiază de imunitate diplomatică;
– Au dobândit statutul de “lucrător înalt calificat” în baza programelor: Highly Skilled Migrant Programme / International Graduates Scheme / Scottish Graduates Scheme.
În consecință, pentru a obține Numărul de Asigurare Națională în calitate de angajat, cetățenii români trebuie să prezinte următoarele documente care atestă dreptul de muncă în Marea Britanie, după caz:
– Autorizație de muncă (Accession Worker Card);
– Certificat de înregistrare (Registration Certificate) care confirmă dreptul de muncă în Marea Britanie;
– Alte documente care atestă dreptul de muncă pe teritoriul Marii Britanii. Cu excepția lucrătorilor “înalt calificați”, cetățenii români care beneficiză de accesul liber pe piața muncii din Marea Britanie nu au obligația să obțină un certificat de înregistrare pentru a le confirma acest statut. Dacă solicitanții nu se află în posesia unui certificat de înregistrare care atestă accesul pe piața muncii, Jobcentre Plus acceptă alte documente care confirmă încadrarea într-una dintre situațiile de exceptare de la obligativitatea obținerii unei autorizații de muncă (menționate anterior).
– Ofertă de angajare;
– Contract de muncă.
