După ce Theresa May a prezentat “Cartea albă” a Brexit, cele 27 de state europene au prezentat front unit împotriva Marii Britanii în negocierile pentru Brexit.
Însă o primă fisură a apărut vineri, 20 iulie, la Consiliul Afaceri Generale Europene, când negociatorul Michel Barnier le-a prezentat miniștrilor de Afaceri europene propunerile recente ale Theresei May pentru finalizarea acordului de retragere și pregătirea viitoarelor relații dintre Regatul Unit şi UE.
Polonezii au fost primii care s-au desolidarizat de evaluarea generală care consideră că propunerile premierului britanic rămân inacceptabile, în pofida progreselor, potrivit Rador, care citează Le Point.
Londra propune pur și simplu să se desprindă de integritatea pieței unice printr-un acord de liber schimb care să vizeze numai bunurile, în timp ce serviciile, capitalul și libera circulație a persoanelor ar fi excluse.
În același fel, europenii nu consideră că soluția propusă de Londra este satisfăcătoare pentru a evita restabilirea frontierelor fizice în Irlanda”.
„Prin urmare, trebuie să continuăm să exercităm presiuni, recunoscând în același timp că Londra se mișcă în direcția corectă, spune o sursă diplomatică. Nu trageți în ambulanță”, a spus Bariner.
Cu toate acestea, reprezentantul Poloniei consideră că UE trebuie să se arate indulgentă cu Londra și cu atât mai rău pentru Irlanda și integritatea pieței unice.
Cu privire la migranți, Polonia nu intenționează să facă niciun efort și consideră că problema Italiei, una dintre țările cele mai expuse fluxului mediteranean, nu o privește.
„Când vine vorba de a face față Rusiei și de a impune sancțiuni asupra acesteia, Polonia este foarte fericită să găsească solidaritate europeană”, se spune la Consiliul European. „Polonia concepe solidaritatea într-un singur sens”. O situație care nu va fi durabilă pe termen lung…
Cei 27 mai au la dispoziţie câteva luni înainte de termenul convenit de negocieri, în octombrie 2018, pentru a lua o decizie oficială.
În cazul unei soluții fericite, părțile vor semna un „acord de retragere” (care trebuie ratificat de toate parlamentele), împreună cu o „declarație politică” ce va descrie o relație de cooperare viitoare.
Acordul de retragere va reglementa chestiunea drepturilor cetățenilor, va soluţiona problema frontierei irlandeze, va asigura reglementarea financiară și va conveni asupra unei perioade de tranziție până la 31 decembrie 2020.
Franța, Olanda și țările nordice sunt în favoarea unei linii clare față de Londra, subliniind că, de îndată ce Regatul Unit devine un stat terț, nu va beneficia de avantajele „clubului Europa”. Ideea nu este de a permite iluzia că plecarea din UE este fără durere. Pentru ca Londra să nu se poată lăuda că a câștigat negocierile, că şi-a recâștigat suveranitatea deplină și că se va bucura de aceleași beneficii ca și înainte. Acest grup de țări este nerăbdător să reafirme că Brexitul are un preț.
Alte țări, cum ar fi Italia și unele țări din est, au o perspectivă diferită. Pentru ele, esenţial este un acord de ieșire care va garanta o tranziție ordonată. Pentru a obține ratificarea acestui acord de retragere, ele spun că sunt gata să recunoască o „declarație politică” ce lasă să planeze ambiguitatea.
Irlandezii doresc, în mod evident, să obțină un acord de retragere pentru a-și rezolva problema frontierei. Între cele două opțiuni, claritate și ambiguitate, germanii se arată ezitanţi, încă îngrijorați de impactul economic pe care l-ar avea o declarație politică prea rigidă față de Regatul Unit asupra propriilor industrii exportatoare.
Raport parlamentar: Cetățenii UE din Regatul Unit, în pericol să își piardă slujbele după Brexit
