Începutul procedurilor pentru Brexit, după ce Regina Elisabeta II a promulgat legea care permite guvernului să activeze articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, aduce incertitudine în rândul cetăţenilor comunitari care trăiesc acum fără garanții că pot rămâne în această ţară, scrie EFE.
În prezent, în Marea Britanie sunt înregistraţi oficial circa 3,15 milioane de cetăţeni comunitari, în timp ce aproximativ 900.000 de britanici sunt stabiliţi în statele UE.
După referendumul din 23 iunie anul trecut, noul guvern condus de Theresa May a refuzat constant să ofere garanții pentru menţinerea drepturilor cetățenilor europeni stabiliţi în Marea Britanie şi după ieşirea din UE. Totuşi, May a afirmat că soluţionarea acestei chestiuni este prioritară, însă cu condiţia reciprocităţii, adică şi celelalte state ale UE să protejeze la rândul lor drepturile britanicilor stabiliți acolo.
Mulţi imigranţi europeni care sunt stabiliţi de cel puţin cinci ani în Marea Britanie solicită statutul de rezident permanent, dar se plâng că se confruntă cu numeroase obstacole birocratice. Ei trebuie să completeze un formular de 85 de pagini în care li se cere să specifice, printre altele, numărul călătoriilor efectuate în străinătate după ce s-au stabilit în Marea Britanie, precizând de asemenea datele plecărilor şi sosirilor.
Conform legislaţiei UE, cetăţenii unui stat membru pot primi automat statutul de rezident permanent într-un alt stat al UE dacă a locuit acolo cu forme legale cel puţin cinci ani consecutivi.
Premierul Theresa May a promis recent în faţa parlamentului de la Londra că încearcă să simplifice acest proces considerat în prezent complicat.
Dar deocamdată lipsa unor garanții legale pentru imigranţii comunitari îi determină pe mulţi să părăsească Marea Britanie, unii comentatori considerând că acest lucru ar putea provoca dificultăţi acelor sectoare ale economiei britanice care nu găsesc suficientă forţă de muncă pe plan local.
Pe de altă parte, plecarea acestor imigranţi ajută guvernul de la Londra în obiectivul său de a reduce la cel mult 100.000 de persoane pe an imigraţia netă (diferenţa dintre sosirile şi plecările imigranţilor), care a fost conform ultimelor date de 273.000 persoane.
