Cornel Adam, 38 ani, din Oradea, este căsătorit şi are patru copii. A venit în Anglia la un an după intrarea României în UE, pentru că în ţară nu mai reuşea să se descurce cu salariul, iar facturile şi datoriile pe la neamuri şi prieteni se adunau unele peste altele. A ajuns astfel în UK în anul 2008. A lucrat de la început numai în construcţii, ultima oară la un atelier de tăiat fier vechi, ţevi, cabluri etc. Până la începutul acestui an, când a suferit un accident la locul de muncă.
“Accidentul a avut loc pe 9 ianuarie 2012. Trebuia să decojim la atelier nişte cabluri electrice vechi. La un moment dat, cam după ora 11.00, unul dintre şefi m-a pus sa fac altceva. M-a trimis la maşina de ghilotină să toc nişte cabluri. M-am dus, am muncit cam până pe la 2.00 p.m., când s-a blocat ghilotina. Era o maşină veche, care tot făcea probleme. De fiecare dată însă când chemam mecanicul să o repare zicea că e bună şi că nu are nimic. Din cauza acestei maşini am suferit accidentul. Mi-a despicat pur şi simplu mâna în două”, povesteşte cu durere Cornel.
Accidentul a fost foarte grav, deoarece în afara degetelor pierdute, Cornel a fost la un pas de pierderea mâinii drepte.
“Datorită profesionalismului celor de la Middlessex Hospital, care s-au comportat excelent cu mine, am trecut peste acest obstacol. Am vorbit şi cu nişte medici din România care mi-au spus că dacă eram acasă, îmi pierdeam mâna. În România n-ar fi stat nimeni să coase la tendoane şi să-mi salveze câte degete s-au putut”.
Cornel a stat mai bine de două săptămâni în spital şi a suferit de atunci trei operaţii: “Am avut două operaţii în primele 5 zile în spital, iar mai apoi când m-au mutat în alt spital încă una mai serioasă după care m-au chemat la recuperare”.
Cornel se simte acum mult mai bine cum, rănile sunt cicatrizate şi i-au mai rămas trei degete la mâna accidentată pe care, de bine, de rău, le poate mişca. “Nu mai pot însă munci mare lucru acum. Aici în Londra nu ştiu dacă mă mai angajează cineva. În România nici atât! Nu ştiu ce am să mă fac.”
Când a venit prima dată aici în Londra, Cornel câştiga circa 500 de lire pe săptămână. Înainte de accident, abia dacă mai câştiga 300 de lire pe săptămână, deşi avea contract legal de muncă şi muncea şi câte 12-15 ore pe zi.
Cornel a apelat la compania de avocatură Levenes Solicitors şi a fost ajutat de avocatul Remus Robu. “Eram în spital când dl. Remus Robu a venit la mine. Nu l-am chemat eu. Nici nu ştiam ce să fac, nici măcar ce e cu mine. Mama a luat legătura cu el şi dl. avocat a venit la mine la spital.
Din păcate când venim aici nu ne gândim la accidente. Ne gândim cum să ne găsim mai repede de muncă. Vrem să muncim imediat, legal şi să stăm aici fără să avem de-a face cu autorităţile locale. Când ajungem la ce e mai rău şi nu avem iformaţii suficiente ne panicăm. Dacă nu luam legătura cu dl avocat nu ştiam nimic şi aveam numai de pierdut. Aici există şi un alt suport legislativ în ce priveşte accidentele de muncă, altfel decât în România unde se plăteşte doar concediul medical şi atât.
Vreau să le spun tuturor celor care vin aici la muncă să ştie că au drepturi la fel ca şi cetăţenii britanici când vine vorba de asigurările de sănătate. Totul e gratuit aici în spital.
Eu nu am plătit nimic şi doctorii de aici au făcut treabă bună. Eu sunt un nimeni, dacă eram în România nu s-ar fi străduit nimeni să mă facă bine aşa fără şpagă! Cei de la firma de avocaţi au fost foarte receptivi, domnul Remus în special.
Dânsul s-a ocupat de obţinerea unui control medical la un medic privat care va întocmi un raport medical în folosul cazului meu. Dânsul se ocupă de procesul meu cu firma angajatoare şi cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm să reuşim.
Din câte am înţeles am dreptul la o pensie viageră şi la ceva despăgubiri pentru că nu am putut lucra atâta timp şi nici nu ştiu ce mai pot face de acum încolo.
Am patru copii. Ce să le dau să mănânce dacă eu nu mai pot munci? Din ce o să trăim?”, se întreabă omul pe bună dreptate.
Avocatul Remus Robu de la compania de avocatură Levenes Solicitors, care se ocupă de cazul lui Cornel Adam, ne-a explicat faptul că românii care ajung în asemenea situaţii trebuie să ia legătura cu un avocat. “Dacă se întâmplă cuiva un accident de muncă trebuie neapărat să apeleze la un avocat pentru a primi sprijin şi consiliere calificată”, a precizat av. Remus Robu.
Sectorul construcţiilor reprezintă mai mult de 10 la sută din PIB-ul Marii Britanii şi constituie piesa de rezistenţă a planului guvernamental de revigorare economică, bucurându-se în mod constant de subvenţii şi stimuli fiscali.
După 2007 industria de construcţii a avut de câştigat de pe urma restricţiilor impuse cetăţenilor de tip “A2”, adică a românilor şi bulgarilor care îngroaşă rândurilor muncitorilor prost plătiţi şi neprotejaţi de pe şantiere. Acolo unde regulile de funcţionare şi normele de protecţie sunt, de cele mai multe ori, nerespectate.
Specialiştii în legislaţia muncii spun că statutul de imigrant îi impinge pe cei mai mulţi constructori români şi bulgari către zone mai gri ale protecţiei muncii şi unde accidentele de muncă sunt mult mai puţin probabil să fie raportate. Aceasta pentru că firmele care raportează accidente de muncă sunt excluse de la contractile de lucrări.
De partea celalată cei care suferă accidente de muncă şi cer despăgubiri riscă la rândul lor să fie deportaţi sau să-şi piardă slujba. “Din păcate, sunt persoane care îşi pierd slujba atunci când fac o cerere de despăgubire”, a mai spus avocatul Remus Robu.
Doina Ganea
