“Îmi aduc o bucăţică de România aici”. Aşa şi-a spus Petronela Olaru, în urmă cu cinci ani. Cu hotărârea asta a ei la bază, s-a înfiinţat magazinul de produse româneşti “Vasluieţ”, din Old Kent Road, 650. Magazinul a avut concepţie bicefală.
Petronela şi fosta ei asociată, Lucica Andronic, ambele născute în Vaslui, s- au hotărât să deschidă o afacere. Petronela s-a gândit că ar trebui să vândă de-ale gurii, pentru că “s-ar pricepe”. Magazinul se numeşte Vasluieţ, după numele râului care străbate oraşul Vaslui, din Moldova. Apoi, poţi merge cu autobuzul din Elephant & Castle spre Old Kent Road şi la un moment dat, zăreşti printre mulţimea de anunţuri, reclame, magazine indiene, benzinării, o luminiţă: două flamuri roşu – galben – albastru care flutură în vânt. Acolo e magazinul “Vasluieţ”. “Dar ce suntem noi? Ambasadă?! Ca să avem nevoie de steaguri?”, s-au gândit ele. Dar până la urmă, patriotismul mic, mare, cum a fost să fie, a învins şi steagurile stau pe frontispiciul magazinului, de cinci ani.
De la macaroane şi gulaş…
Înăuntru găseşti tot felul de mâncăruri româneşti. De la zacuscă, de ciuperci, de vinete, la conserve de foi de viţă, compoturi, la conserve de pepene murat, la seminţe, ghebe, varză murată, ardei, mazăre. Pe rafturi stau aşezate unele lângă altele conserve felurite, dulceţuri, ceaiuri de muşeţel, de tei şi de mentă. Toate sunt aduse din România, printr-o firmă de export românească. Borş, fidea, macaroane, pesmet, gulaş. “Gulaşul e o tocăniţă cu găluşte”, spune Petronela din Giurgiu, fata care o ajută pe Petronela din Vaslui, în magazin. Petronela, născută în Giurgiu, este contabil şi vinde în magazinul românesc.
…la cozonac şi “Lacrima lui Ovidiu”
Pe un raft aparte stau fineţurile. în magazin găseşti dulciuri tradiţionale, de la cornuleţele umplute cu rahat, la eugenii, covrigei, la prăjituri măgura. Cozonacul românesc stă lângă discuri noi cu muzică românească şi aproape de vinuri. Vinurile de la “Vasluieţ” sunt alese bine. Aici veţi găsi Frâncuşă, Fetească Neagră, Muscat Ottonel, Merlot şi un vin vechi, dulce, licoros, “Lacrima lui Ovidiu”, de la Constanţa.
Know how costisitor
Ca să te gândeşti să aduci o bucăţică de România e una şi ca să o faci e alta. Petronela Olaru Sarmiento a povestit cu mult umor cum s-a făcut de ea, care nu ştia ce înseamnă o firmă în urmă cu cinci ani, când a înfiinţat magazinul, un spaţiu comercial, pe scurt nimic, din domeniul vânzării cu amănuntul, a ajuns să deschidă un magazin.
S-a apucat, a citit pe Internet, a dat telefoane şi a umblat prin Londra până a găsit ce îi trebuia.
Are mult umor şi multă rezistenţă. Acum are curentul electric întrerupt. în magazin se fac lucrări, dar ea nu se sperie. Vinde în continuare marfă şi se pregăteşte de alte schimbări deşi recent a rămas să se descurce singură cu magazinul, fără ajutor, deoarece s-a despărţit de asociata ei. “Ca la companiile mari. Întâi se formează un gigant din care se desprind firme mai mici”, comentează ea, ironic, fără să facă un caz. Cu sau fără lumină, în magazin intră oameni, mai mult englezi decât români.
“Nu ştiam nimic”
“Nu ştiam nimic la început. Nici despre marfă, nici cum se fac business cards…Acum îmi vine să râd”, spune ea. Dar atunci nu îi venea. “Am învăţat din greşeli. Am început să caut spaţii pe Internet. Am căutat prin agenţii şi atunci am învăţat că există agenţii diferite pentru spaţii de locuit şi comerciale”, spune ea. A ales locul din Old Kent Road pentru că era mai ieftin, spre diferenţă de locurile aflate spre centru care sunt mult mai scumpe.
După spaţiu au venit însă altele. Primul transport cu mărfuri a sosit din România. Pe Petronela Olaru Sarmiento a ajutat-o sora ei, care i-a trimis produse alimentare tocmai din Vaslui. A avut o maşină oprită în vamă şi a trebuit să plătească taxe. De atunci, are mare grijă şi cu alcoolul, deoarece a avut un transport reţinut.
Eugenia, biscuitele învingător
Ce a primit din România i-a stârnit o mare mirare. Când a desfăcut marfa a rămas perplexă. Nu recunoştea absolut nimic din lucrurile primite. “Nu fusesem în România de câţiva ani. Nu recunoşteam produsele, de la dulciuri, la toate celelalte”, spune ea. Ca să le vândă a fost nevoie de o nouă operaţiune, a lipirii etichetelor. Orice produs vândut în Marea Britanie trebuie să fie inteligibil în engleză. “M-am apucat să scriu etichete la calculator, iar fetele le-au lipit”, spune Petronela. Prima dată a vândut pufuleţi, eugenii, glucoză, ciocolată şi vinuri. Concurenţa nu a impresionat-o pe Petronela.
Deşi în jur sunt magazine indiene, supermarket-uri, ea şi-a vândut marfa ei. “Pentru mine, eugenia mea cu 2p era valoroasă”, zice ea, atât de convinsă încât eugeniile devin parcă pe loc magice. îşi aminteşte vechiul biscuite de pe vremea lui Ceauşescu, care costa 50 de bani şi era prăjitura cea mai la îndemână şi cea mai cunoscută: un sandviş de doi biscuiţi cu cremă la mijloc, pusă generos, sau pe sponci, după norocul cumpărătorului. Cu încrederea ei nestrămutată în proprietăţile neobişnuite ale eugeniei, Petronela a reuşit să le vândă biscuitele până şi englezilor.
Borş magic prin poştă
Încetul cu încetul, după ce a aşezat rafturile în magazin şi mărfurile pe rafturi, a trecut la reclamă. şi-a făcut publicitate la ambasadă, în ziare şi a funcţionat. “A mers”, zice ea şi completează: “Vin români, din Croydon, din Clapham, din Woolwich, din Kent”. Unii îi cer comenzi prin poştă. A trimis prin poştă şi plicuri de borş magic românilor din Winchester. De obicei, vinde preparate, brânzeturi, mezeluri româneşti, vinuri şi bere, apă minerală, nougat, halva, toate importate prin Roexport.
Dar ea s-a gândit că magazinul ei ar trebui să fie mixt, astfel încât să cumpere de la ea şi englezii. “Cel mai bine se vând croissantele româneşti. Le cumpără şi englezii”, spune ea. Are şi mărfuri pe care pe cumpără britanicii din vecinătate: bere, sucuri, ciocolate, lapte, pâine.
Un alt tip de publicitate
Într-o bună zi, fetele, la prânz, şi-au gătit cârnaţi prăjiţi şi i-au servit şi pe cei în trecere. “De atunci, s-au învăţat şi mai cumpără şi ei”, spune ea.
Petronela spune că are clienţi fideli, români pe care îi cunoaşte de ani de zile şi pe care îi ştie, împreună cu poveştile lor. Românii cumpără foarte mult slănină afumată, o marfă care îi uimeşte pe britanici pentru că are foarte multe calorii. Chestie de tradiţie. Ea nu poate vinde palincă şi alte licori ardeleneşti cu totul ieşite din comun şi potrivite slăninei româneşti, licoroase şi parfumate, deoarece, spune, nu poate importa băuturi care depăşesc o anumită cotă de alcool.
Petronela Olaru Sarmiento speră ca în timp să deschidă un mic bar pentru români la demisol şi să reuşească să îl facă să meargă mai bine.
