Adrian Pop este un român de 31 de ani care locuieşte în Birmingham. Este proprietarul unei firme de consultanţă pe probleme de imigrare din Marea Britanie, firmă înregistrată la OISC (Office of the Immigration Services Commissioner).
A venit în Anglia în 2006, cu un contract, în urma unui concurs de politică internaţională. După ce a lucrat 5 ani la o companie mare din UK, şi-a deschis propria afacere, EA Migration Consultancy.
Ai o firmă de imigrări, presupun că majoritatea clienţilor sunt români?
«Ne ocupăm de români, dar din păcate cu românii este cel mai greu de lucrat.
De obicei avem clienţi non-UE, cu ei este mai simplu. Programările nu sunt ca cele pentru români şi bulgari. Este suficient să sunăm şi într-o săptămână avem programarea. Mergem cu clientul, îi rezolvăm viza sau actele necesare pentru muncă şi am scăpat.»
De ce este greu de lucrat cu românii?
«Românii, chiar şi veniţi în Anglia, uită să plătească serviciile. Noi, prin lege, suntem obligaţi să luăm banii abia după ce prestăm un serviciu, aşa că suntem vulnerabili. Chiar în momentul acesta avem de recuperat aproape £10.000.
Nu trebuie să se înţeleagă greşit. Nu toţi românii sunt o problemă. Aş estima pe undeva pe la 30%, dar comparat cu celelalte nationalităti, este enorm.
Problema mai mare decat rău-platnicii este numărul limitat de programări la oficiile din Croydon, Londra. Cum spuneam, pentru non-UE se rezolva foarte simplu şi repede. Pentru români am ajuns să aplicăm prin postă şi să aşteptăm, ca toţi ceilalţi, până la 9 luni pentru o programare.
Cu românii am păţit multe. Poate şi pentru că sunt român şi există o idee, că firmele de “intermediere” încearcă să te păcălească si că românii de principiu cauta sa te insele.
Şi sunt conştient că sunt mulţi care chiar asta fac, uitaţi-va la anunţurile care promit că fac acte, NINo şi alte minuni.
Fiind român, am încercat să ajut în primul rând românii şi chiar să le fac preturi preferenţiale. Încă mai încerc, dar preturile pentru întocmirea şi verificarea unui dosar sunt standardizate şi depuse la OISC.
Am cerut o derogare şi trebuie să dovedesc autorităţilor că verificarea dosarului unui roman îmi ia doar câteva ore şi că nu fac preturi mai mici decât celelalte companii special pentru a le lua lor clienţii.»
Într-un interviu anterior, doi români au spus că ei nu şi-ar dori ridicarea restricţiilor, pentru că sunt foarte mulţi români care nu au de muncă, tu ce părere ai?
«În Anglia nu au de muncă decât cei care nu vor să muncească. Românii care pun anunţuri cu “caut de muncă” sunt de un singur fel – cei care nu au acte. Mulţi dintre ei au ajuns aici acum câţiva ani, şi-au găsit de munca imediat şi nu le-a păsat să intre în legalitate. Atunci nu te întreba nimeni dacă ai dreptul să lucrezi.
De curând, HMRC şi-a unit bazele de date cu UK Border Agency şi firmele la care munceau toţi cei care nu aveau acte au fost avertizate şi li s-a spus să verifice statutul angajaţilor.
Normal, au fost daţi afară, pentru că amenzile sunt mari. Dacă nu ţi-a păsat de acte atâţia ani şi acum nu găseşti de munca, e normal să spui că e greu şi că englezii sunt răi şi rasisti.
Aşa că eu cred că ridicarea restricţiilor ar fi un lucru bun. Problema locurilor de muncă pentru români s-ar rezolva imediat.
Am avut de curând trei familii în această situaţie. Mi-au pus banii pe masă şi au zis “avem nevoie de acte”. Le-am spus că de fapt actele nu sunt “de vânzare”, le-am explicat procesul şi i-am înscris pe toţi la cursuri.
Am mers la companiile la care lucrau şi le-am explicat ce trebuie să facă şi totul a fost ok. Dar acesta a fost un caz fericit, majoritatea nu s-au gândit la ziua de mâine şi au fost prinşi într-un moment cum nu se poate mai delicat.
Au întârziat până în ultima clipă şi acum nu au bani nici să meargă să facă un curs pentru a-şi lua măcar Yellow Card-ul.»
În afară de lipsa actelor, care sunt problemele cel mai des întâlnite de români?
«Problema pentru români o reprezintă ei înşişi. Aş putea să povestesc sute de cazuri în care îşi fac rău constant cu mâna lor.
O domnişoară nu s-a putut duce la Croydon unde avea programare, pentru că nu s-a trezit. Alţii aşteaptă aproape un an pentru aşa ceva dar ea nu s-a trezit.
O altă doamnă nu s-a dus la serviciu în prima zi de munca (unde pusesem o vorbă bună pentru ea). Motivul? Cu o seara înainte s-a stricat metroul, a trebuit să ia autobuzul până acasă şi a făcut o depresie că a ajuns târziu.
Un băiat din România a venit, i-am aranjat toate actele, l-am recomandat chiar şi la un loc de munca decent, l-am înscris la colegiu, iar după prima zi a dispărut. Am aflat de la alţii că i s-a făcut dor de casă, după numai o zi.
Am ajuns chiar să mă sune cineva, să îmi ceară câteva detalii, apoi să îmi spună în faţa: “acum nu mai am nevoie de tine, mi-ai spus tot ce voiam să ştiu, ţi-am dat teapă haha” şi mi-a închis telefonul. Urât.»
Aveţi concurenţă?
«Pe domeniul non-UE există concurenţă, dar avem atât de mult de lucru încât dacă ne-am face publicitate nu am reuşi să facem faţă.
Din punct de vedere al serviciilor pentru români, ştiu că sunt firme sau diverşi care oferă “immigration advice”, care promit că fac oamenilor acte, dar toate sunt de fapt formate din una sau două persoane care au aflat cum se face o programare sau sunt în stare să completeze un formular BR1. Probabil că nici ei şi nici clienţii lor nu ştiu că activitatea asta, fără o autorizaţie de la OISC este ilegală şi este chiar de natură penală.
Să devii o firmă autorizată este extrem de complicat şi scump. Ca un exemplu – noi trebuie să păstrăm dosarele clienţilor cel puţin cinci ani în fişete metalice, iar când vine un control trebuie să le putem prezenta. Asta implica niste costuri. Apoi a trebuit să demonstrăm că uşurăm practic munca UKBA-ului, că ştim să identificăm documente originale de falsuri şi multe altele.
În loc de concurenţă, aş spune că avem colaboratori. Cazurile mai complexe le cedăm unor firme de avocatură, iar ei la rândul lor ne dau nouă cazuri când sunt aglomeraţi. Majoritatea clienţilor noştri vin prin recomandări.»
Ce te-a atras la Marea Britanie? De ce ai rămas aici?
«Corectitudinea oamenilor şi încrederea pe care ţi-o acordă. Sunt corecţi şi sinceri – dacă omul se înţelege cu tine pe 5 lei, rămâne 5 lei, nu ca în România, din 5 se face 7.
Iniţial mi se părea că oamenii sunt falşi. Prea multă politeţe. Mi s-a atras atenţia chiar că sunt nepoliticos că nu spuneam “mulţumesc” pentru orice. Eu eram obişnuit din România – dacă omul respectiv e plătit deja să îşi facă treaba, eu de ce să îi mai spun mulţumesc? Dar cu timpul am învăţat şi m-am adaptat.
Cred că cel mai mare avantaj din punct de vedere al unei afaceri este că dacă eşti corect şi cinstit, nu are nimeni nimic cu tine. Când vine un control nu vine să îţi dea amendă. Te verifică – şi dacă eşti în regulă merge repede mai departe. Dacă observă vreo greşeală, te învăţa să o repari.
Când te muti din România în Anglia, e că şi cum te-ai mută de la ţară la oraş. E exact acelaşi sentiment. Totul se mişcă în alt ritm, regulile sunt altele, dar şi satisfacţiile pe măsură.
Eşti obişnuit să dai spagă la doctor, să “împingi ceva”, iar aici medicul îţi da el ţie. Bine, nu îţi da bani, îţi da bomboane. Dar diferenţa este ca de la cer la pământ.»
Ai prieteni români?
«Ar trebui să am sute, dar din păcate am doar câteva familii cu care mă vizitez şi cu care pot spune că sunt prieten.
Din cauza naturii muncii mele, cunosc 95% din legislaţia britanică legată de imigranţi. Şi cum toţi românii din Anglia sunt imigranţi, majoritatea “prietenilor” mă sună doar când au nevoie. Nici măcar “ce mai faci” nu mă întreabă – intră direct în problemă.
Mi se pare ciudat să suni pe cineva să îl întrebi ce mărime trebuie să aibă pozele pentru nu ştiu ce dosar – o informatie pe care o pot afla in 10 secunde pe internet. Mi-e ruşine de ei, întru eu pe Google în locul lor şi caut. Să nu mai spun că pentru unii sunt agenda telefonică. Mă întreabă unde să sune să îşi ia NINo, sau care e adresa de la Croydon.»
În final, există vreo metodă rapidă şi sigură pentru obţinerea cardurilor?
«Există, dar este scumpă. Un avocat sau o firmă specializată poate să obţină o programare specială, pentru reprezentare. Asta înseamnă că un avocat sau un reprezentant legal va merge împreună cu clientul la Croydon. Pentru că asta implică nişte costuri şi o zi pierdută pentru respectivul, preţul este de peste £1000. Eu recomand aplicaţia prin postă dacă omul poate aştepta, sau cum fac majoritatea românilor, intra pe forumuri, vad oră exactă la care trebuie să sune şi îşi încearcă norocul.
Prin telefon se poate obţine o programare după aproximativ 2 săptămâni de încercări – asta însemnând câteva minute în fiecare dimineaţă.»
Dan Suliman
