Liviu Iordache, 36 de ani, practică artele martiale de peste 20 de ani si Aikido de aproape 15 ani. Dupa ce a aplicat în sute de locuri pentru instructor de arte marţiale şi autoapărare, în toată Europa, Liviu a fost invitat la Londra anul trecut în septembrie să lucreze ca instructor de autoapărare şi karate. În prezent predă karate şi autoapărare pentru trei companii diferite şi în weekend se ocupă de sala pe care a deschis-o cu câteva zile în urmă, pe 9 septembrie. Clubul se numeşte “Peaceful Warriors” (războinicii paşnici).
Clubul Peaceful Warriros
All Saints Parish Church
Hanworth, Middlesex
TW13 5EE
075 22 99 55 39
[email protected]
aikidoclub.co
Liviu Iordache predă în principal Aikido. În traducere liberă Aikido înseamnă calea armoniei, iar creatorul acestei arte marţiale, Sensei Morihei Ueshiba o numea “arta păcii”. Toate tehnicile de aikido provin din arta luptei cu sabia japoneză (katana). În cadrul antrenamentelor se lucrează cu sabia de lemn (bokken) şi cu un baston de lungime medie (jo), pentru o mai bună cunoaştere şi înţelegere a tehnicilor.
“Înainte şi în paralel cu aikido-ul am practicat şi studiez în continuare diferite arte marţiale care implică tehnici cu mâna goală sau tehnici cu arme tradiţionale japoneze şi chinezeşti .
Pe lângă artele marţiale, Liviu a studiat mulţi ani tehnici de masaj terapeutic, tehnici tradiţionale japoneze (yumeiho, shiatsu) precum şi preso- şi acupunctură.
“Am plecat din România din acelaşi motiv ca toţi ceilalţi români, fiind sătul să muncesc doar pentru a-mi plăti doar facturile şi mâncarea. Eu şi soţia probabil nu am fi plecat din ţară dacă nu ar fi fost copiii, pentru că suntem obişnuiţi cu traiul de acolo, dar copiii noştri nu trebuie să crească în acel mediu confuz şi lipsit de calitatea vieţii.”
După şase luni de la plecarea lui Liviu, anul acesta în martie i s-a alăturat şi restul familiei: soţia lui, Daniela, cei doi copii, Selena, de 5 ani şi jumătate, şi Dorian, de un an şi trei luni. Alături de ei a venit şi mama lui Liviu, Aurica: “Ne-a urmat aici fără nicio ezitare”, spune el.
Spune că s-au adaptat foarte uşor vremii şi “populaţiei pestriţe” din Londra: “Problema cu adaptarea este pur şi simplu legată de setarea mentală a fiecărui individ în parte. Dorindu-ne foarte mult să trăim aici departe de ţara în care ne-am născut şi care acum ne abandonează pe toate planurile, social, economic şi nu numai, adaptarea a fost doar o chestiune de scurt timp”.
Secretele artei
Practicanţilor de aikido nu le trebuie forţă fizică sau o anumită construcţie musculară pentru a executa tehnicile, deoarece toate mişcările sunt în armonie cu partenerul de antrenament sau cu un posibil agresor în viaţa reală.
“În aikido nu ne opunem loviturilor cu blocaje sau cu forţa fizică ca multe dintre arte marţiale tradiţionale. Toate mişcările se fac în concordanţă cu mişcările adversarului. De exemplu, dacă cineva execută o mişcare circulară de pumn adresată capului, mişcarea unui aikidoka este tot circulară, în aceeaşi direcţie cu traiectoria pumnului. Practicanţii de aikido se folosesc literalmente de forţa adversarului şi de dinamica mişcării acestuia.” Aikido nu are latură competiţionala, ceea ce înseamnă că este o artă marţială pură, cum puţine mai există la ora actuală în lume, explică Liviu. “Multe arte marţiale, din cauza competiţiilor, au fost nevoite să renunţe la tehnici de o eficienţă deosebită şi să adauge reguli şi metode de punctaj în atrenamentul lor, transformând o artă într-un pur sport. Artele marţiale trebuie să fie ca orice altă artă pe care cineva o practică.
Dacă învăţăm să cântăm la pian, întâi învăţăm să citim notele de pe o partitură, învăţăm să cântăm dupa care, mai târziu, fiecare se exprimă în propria manieră. Aşa se întâmplă şi în aikido: foarte des veţi observa instructori care au studiat cu acelasi maestru(sensei) până au devenit şi ei maeştri la rândul lor, că execută tehnicile într-o manieră diferită unul de celălalt. Nici una nu este greşita, este doar modul fiecăruia de a se exprima.”
Pentru toată lumea
Aikido se adresează tuturor vârstelor, fiind o artă marţială armonioasă şi uşor de aplicat, odată învăţată. Liviu Iordache explică:
“Pentru copii şi adolescenţi este foarte important să practice aikido, pentru că în primul rând le oferă un anumit nivel de abilităţi fizice şi mentale, îi face mai educaţi, mai disciplinaţi îi învaţă respectul faţă de oamenii din jurul lor şi întotdeauna îi va ţine departe de pericolele zilnice cu care noua generaţie se confruntă, bande de cartier, droguri, criminalitate.
Pentru adulţi este un mod sănătos de evoluţie mentală şi fizică şi de ce nu, un mod de a deveni nişte fiinţe umane mai bune, cu compasiune pentru aproapele nostru şi un mod de a reacţiona foarte rapid în situaţii de criză. Pentru că toate tehnicile în aikido se termină la sol, printr-o fixare sau aruncare, practicanţii vor învăţa arta căderilor, o abilitate de asemeni bine venită in bagajul de cunoştinţe al oricărui practicant”.
Oana Grigore
