Marea Britanie este o țară în care, din punct de vedere statistic, se înregistrează din ce în ce mai puține infracțiuni. Însă Londra, fiind capitala unui stat puternic, fost imperiu, a fost și este în continuare ținta teroriștilor, loc de întâlnire pentru mari infractori internaționali, dar și pentru mici găinari. Sentimentul de siguranță pe care îl poate avea o persoană nu ține neapărat de dimensiunile orașului și uneori nici de gradul de infracționalitate, ci de ce vede la știri și de experiențele personale.
Cazul soldatului decapitat în plină stradă cu satârul nu poate lăsa indiferent pe nimeni. Am întrebați mai mulți români stabiliți în Marea Britanie cum percep siguranța în această țară. Reiese un sentiment destul de confortabil de siguranță: nu este mai periculos decât în alte locuri.
“Dacă aud românește, îmi feresc buzunarele”
Florin I, inginer în construcții, Londra:
«În Londra mă simt în siguranță în majoritatea locurilor în care merg. Dar nu 100%, ci cam ca în orice oraș mare. ~mi este greu să spun dacă în ultima vreme lucrurile s-au schimbat, pentru că sunt de doar 2 ani în Londra. Faptul că sunt român nu influențează cu nimic siguranța mea. Dimpotrivă, știu când să mă feresc, pentru că dacă aud vorbindu-se românește pe Highstreet, știu că trebuie să-mi feresc buzunarele.
Referitor la violență, aceasta este peste tot. Nu pot compara violența de aici cu cea din orașul mic de unde provin eu, dar pot compara cu Iașiul. Cum în Iași sunt zone pe care cel mai bine este să le eviți, la fel este și în Londra. Cu cât zona este mai săracă, cu atât este mai nesigură. Cred că siguranța personală și sentimentul de siguranță sunt în strânsă legătură cu capacitatea omului de a gestiona conflictele.
Când mergi noaptea să-ți iei fish&chips, inevitabil simți că există găști de cartier, vezi oameni dubioși și în funcție de zonă, e posibil să auzi și manele la maxim dintr-un BMW cu gemurile deschise.»
Sorin G., lucrează în IT, Londra:
«Există un așa-numit “honeymoon stage” pentru orice imigrant. Când calci în Londra venit direct din România, totul ți se pare altfel, totul e roz și frumos. Nu prea are cum să nu-ți placă, de oriunde ai veni.
Așa eram și eu, acum 4 ani când am venit. În a doua zi de Londra mi s-a furat ghizdanul în care aveam aparatul foto, un laptop și toți banii mei. Poliția s-a arătat dezinteresată de problema mea și m-am simțit brusc exact ca în Ferentari. Trecând peste asta, acum pot spune că am locuit în majoritatea zonelor și că nicăieri nu am avut probleme serioase.
Mărturie șocantă a unui tânăr român:„M-a atacat cu un cuțit din senin!”
Dacă îi respecți pe cei din jur, vei fi respectat. Iar numărul de nebuni este proporțional cu populația. Londra este de 5 ori mai mare ca Bucurestiul și mi se pare oarecum normal să fie de 5 ori mai mulți nebuni, de 5 ori mai mulți infractori, criminali și toate cele.»
Violeta N. asistent medical, Londra:
«Acum câteva luni, când a început în presă discuția despre români, cât de răi suntem și cum putem noi să distrugem țara asta, am început să mă simt în pericol. Și când îți împui să simți că nu ești dorit într-un loc, toate se leagă și chiar ți se întâmplă lucruri ciudate.
Am început să-i înțeleg pe negri care spun la tot pasul că sunt discriminați. De câte ori am avut o problemă în perioadă asta, mă gândeam că se trage de la faptul că sunt româncă. Și chiar întrebam oamenii: nu mă ajutați în problema asta pentru că sunt româncă, așa-i? Și normal… se uitau la mine că la o ciudățenie.
În realitate nu mi s-a întâmplat nimic rău și uitându-mă înapoi, nu cred că am fost discriminată. Nu mă simt mai în siguranță decât în alte locuri, este la fel. Ca în orice oraș mare, trebuie să fii atent prin ce zone umbli, ce prieteni îți faci. Nici terorismul nu-l consider o problemă în Londra, pentru că sunt atât de mulți din fiecare rasa încât e puțin probabil ca un terorist să riște să facă un atentat mare fără să omoare și o mulțime de oameni de-ai lui.
“Când sunt la muncă, mă dau drept polonez”
Marian P., taximetrist în Portsmouth:
«Orașul meu nu este nici mic nici mare, dar pentru mine este un oraș periculos și am o meserie periculoasă. Fiind un oraș port, avem parte aici de un raport mai mare de oameni fără educație, se consumă în exces droguri și alcool. Dacă nu aș fi taximetrist, poate m-aș simți mai în siguranță, petru că nu aș avea de-a face cu lumea pe care un om obișnuit nu o vede. Dar asta n-ar face din acest oraș unul mai sigur, ci aș fi doar eu ignorant. În Londra am fost doar în zone turistice și m-am simțit mai în siguranță. Sunt convins că și în Londra e la fel, nu am cunoscut partea “cealaltă” a orașului.
Când sunt la muncă, mă dau drept polonez. Nu pentru că mi-ar fi rușine că sunt român, dar e mai simplu. Englezii sunt obișnuiți cu polonezii și nu mai pun aceleași întrebări de fiecare dată. Cu alte cuvinte discutăm despre vreme, nu despre cât de săracă este România, de ce am ales eu să mă fac taximetrist în UK sau dezmințiri pentru ce scrie prin ziare.
Cred că atunci când cineva are o problemă cu imigranții sau pur și simplu vrea scandal, nu contează de unde anume vii. Am colegi care au fost jefuiți, duși în orașe la distanțe mari și fără să li se plătească cursele, alții amenințați cu cuțite, arme de foc. Probabil în aceeași măsură în care și în Bucuresti am avut colegi care pățeau aceleași lucruri.
Teroristul din Woolwich: „Vrem să pornim un război în Londra“
Eu nu le-am pățit nici acasă nici aici. Sunt precaut sau am avut noroc. Am citit și eu despre taximetristul care a fost agresat pentru că era român și i s-a spus “go back to your country”. Cred că toți am pățit într-o oarecare măsură ceva asemănător, doar că majoritatea nu chemăm poliția și îi lăsăm să zică ce vor, fără să-i provocăm.
Este un mic segment de populație care face astfel de probleme, dar cu puțină experiența se poate trece peste asta.»
Bogdan P., inginer IT, Manchester:
«În urmă cu două săptămâni mi-a fost spartă casa, iar colegul meu a fost amenințat. Pe strada mea, într-o zona bună din Manchester, în ultimul an au fost două crime. Cu toate astea nu mă simt în nesiguranță. Una din crime a fost pur întâmplătoare, doi băieți au cerut un foc unui om la întâmplare, acesta nu avea și așa a pornit scandalul. Nimic legat de rasă, de naționalitate.
Eu vin din Sibiu, un oraș liniștit în care nu se întâmplă nimic și cu toate astea mă simt la fel și aici. Nu știu dacă sunt inconștient sau este vorba de faptul că nu am pățit eu nimic.
În orice caz, faptul că sunt român sau imigrant nu influențează cu nimic pe cei din jur și nici nu mă feresc să o spun. Oamenii normali n-au nici o problemă cu imigranții care muncesc și în condiții normale, n-ai motive să stai cu frică în sân că poți păți ceva.»
Dan Suliman
