Pe John Eric Wimbles l-am întâlnit în primăvara lui 2015. Atunci, am filmat un interviu pentru un documentar portret pe care încă nu l-am finalizat. John avea 81 de ani și stătea într-un apartament de două camere, în orașul Luton.
Un apartament de pensionar, ticsit de cărți și fotografii vechi. Dar nu orice fel de cărți. Multe dintre ele în limba română, iar altele în limba engleză despre monarhia românească, despre perioada interbelică din România, despre familiile boierești din țara noastră, despre războaiele mondiale și multe altele. Tratate, albume de fotografii, ediții vechi.
Când l-am întrebat pe John de unde are această pasiune pentru Casa Regală din România, mi-a răspuns că este ca atunci când iubești pe cineva și nu poți spune de ce, ci pur și simplu iubești. John avea multe de spus. A fost în România de mai multe ori, atât pe vremea comuniștilor (când chiar a fost jefuit pe tren) cât și după 1989. A cercetat arhivele statului, a ținut legătura cu alți români pasionați de istoria Casei Regale și a fost membru în cluburi de profil. Se simțea atât de apropiat de români și de România încât păstra până și cartelele de metrou din București ca amintire. Mergea la biserica Românească din Luton, unde l-am însoțit și noi în timpul filmării.
Din păcate, la câteva luni de la interviu, John s-a stins din viață. Pe un pat de spital, înconjurat de cei câțiva prieteni, printre care și Petre Alexa și Alina Varlan, cei care m-au introdus primăvara trecută în lumea lui John Eric Wimbles.
În urma sa, în casa din Luton, au rămas sute de volume. Nu toate cărțile au o valoare materială mare, însă luate la un loc, este o colecție spectaculoasă, strânsă într-o viață de om, iar ce este mai important, cea mai mare parte a sa este legată de istoria neamului nostru. În urmă cu un an, l-am întrebat pe John ce se va întâmpla cu cărțile sale atunci când el nu va mai fi? A ridicat neputincios din umeri, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. John nu avea moștenitori și oricum nimeni nu și-ar fi bătut capul cu atâtea volume.
O muncă titanică
Acum două săptămâni m-a căutat Petre ca să îmi spună că John s-a dus, iar colecția sa ar putea ajunge la gunoi. Nu sunt un monarhist, dar eram conștient că acolo este o parte din istoria noastră. Timpul era scurt. Am luat legătura cu dr. Tommy Tomescu, cel care conduce Centrul Comunitar Român din Londra, din zona Wembley. Știam că acolo este destul spațiu pentru cărți și pentru rafturi. Rezolvasem o mică parte. Cea mai mare problemă pe care o aveam acum era transportul. Am găsit înțelegere și omenie la cei de la Eastlines, cel mai mare operator de curierat pe relația România-Marea Britanie. Fără niciun fel de pretenții, Eastlines ne-a pus la dispoziție o zi întreagă cel mai mare van pe care îl avea în dotare.
Sâmbătă, 27 februarie, de dimineață, a început operațiunea de recuperare a cărților din locuința lui John Eric Wimbles. Cei de la fundația care a preluat apartamentul ne-au primit cu brațele deschise. Probabil că i-ar fi costat o groază de bani să angajeze o firmă care să îi scape de cărțile pe care ei le considerau fără importanță. A fost o muncă titanică. Alături de Cristian Marin, directorul de operațiuni al Eastlines, Petre Alexa și un alt voluntar, Vasile Popârda, am reușit, după o zi întreagă de cărat, împachetat, descărcat și iar așezat în biblioteci, să mutăm toate volumele la Centrul Comunitar Român.
Mai rămâne ca volumele să fie inventariate și mai trebuie găsită o formă ca oricine dorește să le citească să o poată face fără probleme. Însă ce a fost mai important a fost rezolvat, și anume mutarea cărților și, efectiv, salvarea lor.
Dr. Tommy Tomescu ne-a declarat că a luat legătura cu Ambasada României și cu Institutul Cultural Român: „Sunt bucuros ca am putut aduce aceasta colecție pentru comunitatea românilor din Marea Britanie. A fost un efort de echipă la care au participat mai mulți voluntari, Ziarul Românesc, Eastline si Petre Alexa. Am scris la începutul săptămâni ambasadei României, ICR si Centrului Cultural solicitând asistență în indexarea și evaluarea acestei colecții și sper că în final voi primi un răspuns pozitiv.”
Cristian Marin, director de operațiuni la Eastline, ne-a declarat: „Ne bucurăm că am reușit să ajutăm și ne-am implicat cu plăcere în acest proiect. Încercăm să fim cât mai activi în comunitate și să punem umărul acolo unde putem, suntem implicați curent în acțiuni caritabile sau culturale în sprijinul românilor noștri. Ar fi fost mare păcat să pierdem aceste sute de cărți valoroase și iată că, în urma acestei inițiative, ele vor fi mult mai utile românilor la Centrul Comunitar din Wembley. Vorbim despre valori adevărate românești, istorie, tradiții, cultură. O arhivă inestimabilă se află acum gratis la dispoziția noastră, a tuturor, profitați din plin de ea! ”
Fără Eastlines și fără Centrul Comunitar Român (dr. Tommy Tomescu) probabil că această bibliotecă ar fi ajuns la gunoi. Mulțumim Eastlines, mulțumim Tommy Tomescu și tuturor celor care s-au implicat în acest proiect. Iar cei care doresc să citească o carte din această bibliotecă le cerem doar să se gândească, fie și pentru o clipă, la John Eric Wimbles, un britanic mai român decât mulți români.
Mircea Maer
