Unul dintre barometrele nivelului de trai al unei ţări este, fără îndoială, sportul. Chiar dacă nu a ajuns încă în anonimat, sportul românesc este departe de ce a fost cândva. Schimbările de după Revoluţie au dus, din păcate, spre dezastru. Zeci de cluburi au dispărut, sportivii de performanţă au plecat din ţară. Toate sunt roadele unei indiferenţe crase faţă de sport, a celor ar trebui să se ocupe ca sportivii să aibă condiţiile necesare ca să obţină performanţe. Lenuţa Chirilă, 32 de ani, originară din Bacău, fostă atletă de performanţă, vicecampioană şi campioană naţională, a emigrat, mai întâi în Portugalia, apoi în Marea Britanie.
Lenuţa Chirilă a absolvit Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport în 2001, specialitatea profesor de educaţie fizică, atrenor de atletism, sport manger. După absolvire a încercat, ca orice fost sportiv, să lucreze în domeniul unde absolvise, dar… nu au fost locuri.
“Atunci am luat ziarul local şi m-am orientat spre alte domenii. Peste tot cereau experienţă. Ieşită de pe băncile şcolii, experienţă vă daţi seama că nu aveam, deşi aveam materia proaspătă în cap. Tot ce îmi trebuia era o şansă pentru un loc de muncă. Nu am primit această şansă”.
Fosta sportivă de performanţă a decis după mai multe încercări eşuate de a-şi găsi un loc de muncă ca profesor de sport să-şi încerce norocul pe alte meleaguri.
“Mai întâi am pleacat în Portugalia şi am lucat la un centru de recuperare şi reabilitare. Am fost instructor şi cleaner. Ca şi orice alt român munceam cam de toate, numai să supravieţuiesc, să am o viaţă mai bună. A fost foarte frumos în Portugalia, portughezii sunt foarte prietenoşi, dar cum se ducea sezonul se duceau şi banii, deci cam ce salvam vara cheltuiam iarna. În noiembrie 2004 m-am întors în România pentru nunta surorii mele. Atunci am citit în presa locală cum că poţi pleaca în Anglia ca au pair.”
“În Anglia, dacă munceşti, poţi obţine tot ceea ce doreşti”
Muncă în UK
În ianuarie 2005, Lenuţa a luat hotărârea să vin în Anglia. “Spre norocul meu am nimerit la o familie minunată care m-a ajutat informat foarte mult. Am făcut nişte cursuri de engleză şi de calculator. Am început să lucrez ca baby sitter, apoi ca cleaner. Am lucrat şi într-o şcoală ca profesor de sport, dar eram profesor doar două, trei ore pe zi. Nu se faceau bani, aşa că iar m-am întors la meseria bine cunoscută de cleaner”.
Lenuţa Chirilă a avut în UK propria afacere. “Am avut o companie de curăţenie. M-am acomodat foarte uşor aici. Îmi place foarte mult în Anglia. Dacă munceşti poţi obţine ceea ce doreşti. Oamenii sunt mult mai civilizaţi, deşi sunt unii care nu sunt de acord cu acest lucru. În plus ai multe locuri de vizitat. Aici muzeele nu sunt plictisitoare, arhitectura este una deosebită. Ceea ce nu-mi place este că englezii au început să fie un pic rasişti. Încearcă să dea vina pe străini pentru situaţia economică din Anglia, pentru cum merg lucrurile în ultima perioadă”.
Dor de casă
Lenuţei îi lipseşte România pentru că acolo sunt cei dragi, pentru că tradiţiile româneşti sunt unice. “Îmi lipsesc cei dragi şi tradiţiile. Nu pot să nu spun că îmi este dor de Bacău. Acolo va fi mereu acasă. Dar când vorbesc cu prietenii sau cu familie şi îmi spun de situaţia din ţara noastră, atunci îmi dam seama cât suntem noi de norocoşi. Foarte mulţi dintre ei ar plăti mult doar pentru un job în străinătate. Vorbim zilnic acasă, aşa îi simţim foarte aproape pe cei dragi. În 2008 a venit pe lume micul nostru Ştefi, un băieţel năstruşnic şi plin de energie. Când ai un copil drumurile tale se restrâng, copilul are prioritate. Am stat o perioadă acasă, iar când Ştefi a făcut zece luni, l-am dus la grădiniţă”.
Grădiniţă la Londra
Lenuţa Chirilă vrea să deschidă o gradiniţă pentru copiii românilor din Londra. “Este foarte greu să aduci un copil de acasă, sau chiar născut aici şi să-i schimbi mediul de viaţă total de la o zi la alta. Este mult mai uşor şi impactul psihologic este altul atunci când copilului îi este introdus treptat tot acest nou stil de viaţă – limba schimbată, mâncarea diferită, gândirea, comportamentul, totul.
Aşa că ideea unei grădiniţe româneşti este una care avantajează. Aici copiilor le este introdusă limba engleză – vom încerca ca tot ce spunem în română să le spunem şi în engleză. Copiii învaţă jucându-se, tot ce trebuie să faci este să ştii cum să faci să pară totul o joacă. Pentru autorizaţia de deschidere avem nevoie de o groază de hârtii. Hârtiile sunt cele mai importante, apoi locul trebuie să fie sigur pentru copii – chiar exagerat de sigur – mancarea sănătoasă, jucăriile trebuie sa fie la numite standarde. Acordarea primului ajutor trebuie să fie bine pusă la punct.
În prezent studiez la Barnet College pentru obţinerea autorizaţiilor, cursurile sunt obligatorii. Grădiniţa va fi în Colindale – nord-vestul Londrei – vom asigura şi transport unde este necesar, iar preţul este unul corect. Sper să o deschidem cât de curând. La început gradiniţa va fi doar copii români, dar dacă vom avea copii englezi nu îi vom exclude.
Vom avea personal de încredere cu cazier verificat, programul va fi prelungit pentru cei care doresc să îşi lase copii mai multe ore la noi. Oricine doreşte orice informaţie despre grădiniţa pe care o vom deshide pot fi contactată la telefon, 07834458272.”
Oana Grigore
