Uneori simţi că a ajuns să fie o greşeală se te uiţi la ştirile transmise de televiziunile din România. Rar se întâmplă să vezi o ştire optimistă din ţara noastră, în majoritatea cazurilor eşti informat că toate se scumpesc, mâncarea, benzina, facturile sau că tot mai mulţi români ajung şomeri. Nimeni nu ştie unde vor ajunge preţurile, dacă va exista la un moment dat un prag peste care nu se va trece. Oamenii sunt daţi afară şi preţurile la alimente cresc aproape săptămânal, politicienii se acuză unii pe alţii sau acuză criza pentru toate relele din România, toţii dau soluţii şi totuşi din ce în ce mai mulţi oameni mor de foame. Unii din români se mulţumesc să rabde, alţii prostestează sub diferite forme şi, din păcate, din ce în ce mai mulţi, decid să plece din ţară, să îşi refacă viaţa pe meleaguri străine.
Când a ajuns în Marea Britanie, Georgiana Nistor (32 de ani, Galaţi) şi-a zis că va fi cu siguranţă cel mai potrivit loc din lume pentru a începe o nouă viaţă. Acum însa nu mai crede acest lucru, mai mult decât atât, s-ar întoarce oricând acasă, în România. Ştie însă că nu o va face prea curând, ştie cât de greu este în ţară, pentru că îşi aduce aminte de ce a plecat.
Ştiu că eşti învăţătoare. Cât de greu a fost să te desparţi de copii, să pleci de la catedră? «Sunt absolventă a Colegiului Universitar Pedagogic, Galaţi, în 2002, apoi a Facultăţii de Sociologie-Psihologie, în Bucureşti, 2007. Am fost învăţătoare la o şcoală din Galaţi, grad didactic II. Tot timpul mi-am dorit să fiu învăţătoare. Perioada în care am fost la catedră a fost cea mai fericită din viaţa mea. Recunosc că încă mi-e dor de şcoală, de copii, de obiceiurile mele de acasă. Dar nu am avut ce face, nu am avut altă soluţie decât să plec de acasă, să vin aici. Am plecat din România pentru că am vrut să încep o viaţă nouă, departe de griji, de lipsuri. Când am ajuns aici, pe 10 ianuarie 2011, după trei vizite în prealabil, mi-am zis că va fi cu siguranţă cel mai potrivit loc din lume pentru a începe o nouă viaţă. Acum, însă, nu mai cred acest lucru, mai mult decât atât, m-aş întoarce oricând acasă în România. Nu o voi face prea curând cauzele fiind mai mult decât clare.»
La ce te referi? «Ceea ce se întâmplă în România acum este absolut nedrept. Este inadmisibil ca bătrânii să nu aibă bani de mâncare, copiii să poftească la ce văd în vitrine, medicii să părăsească din sistemul românesc de sănătate, cadrele didactice să suporte nesimţirea celor mari şi puternici, tot poporul să sufere pentru că niciunul dintre cei care este sau a fost la putere nu este interesat să meargă treburile în ţara noastră. Ca simplu om, tot ce pot să spun este că acasă nu-mi permit o familie. ăsta este lucrul ce mă doare cel mai tare. Să vrei să îţi întemeiezi o familie aşa cum cred că vrea orice tânăr normal şi să fi conştient că nu poţi, doare enorm.»
Este nedrept că a trebuit să pleci la muncă în altă ţară? «Mă simt ca şi când aş fi fost dată afară din ţara mea. Ştiu că sunt capabilă de foarte multe, pot şi vreau să fac multe, însă acasă nu pot. Acesta este un alt lucru foarte dureros pentru mine. Am terminat o facultate, am profesat, dar banii pe care îi primeam ca învăţător nu îmi ajungeau pentru aproape nimic. Orice om simplu din România ştie la ce mă refer, ştie cât de greu este să munceşti şi când iei salariul să nu îţi ajungă banii decât, eventual, cât să plăteşti facturile şi mâncarea.»
Unde lucrezi acum? «Acum sunt bonă, am grijă de doi copii frumoşi, isteţi şi foarte lipicioşi. Este vorba despre o familie deosebită, oameni care nu judecă după aparenţe. Nu-i tocmai simplu pentru că trebuie să mă trezesc la 5 dimineaţa, însă din punct de vedere financiar nu mă pot plânge chiar deloc. Sunt destul de multe lucruri pe care mi le permit cu aceşti bani. în România lucram în două locuri şi nu reuşeam decât să achit facturi şi să mănânc. Este trist ce spun, dar acesta este adevărul.»
Îţi lipseşte România, viaţa de acasă? «Nicăieri nu este mai bine decât acasă. îmi lipseşte enorm viaţa de la catedră, copiii. Sper din suflet că lucrurile vor intra pe un făgaş normal în ţară şi că la un moment dat voi putea să mă întorc acolo unde cred că îmi este locul: în România. Sunt poate prea optimistă, dar îmi este dor de acasă.»
Cum te-ai acomodat cu vremea de aici, cu toată lumea pestriţă Londra? «Vremea nu este o problemă, adica nu mai este. M-am obişnuit repede poate şi pentru că-mi place ploaia. M-am obişnuit chiar şi cu metroul, lucru complicat pentru mine multă vreme. Cu toate astea recunosc că îmi este greu să mă obişnuiesc cu englezii. Nu-mi place că judecă omul înainte de a-l cunoaşte. Au foarte multe prejudecăţi, preconcepţii. Ar trebui să înveţe de la noi să fie poate mai deschişi, mai generoşi si mai amabili. Şi nu-mi place nici sistemul lor de învăţământ, ca să intru şi pe tărâmul meu.»
Oana Grigore
