Dacă săptămânile trecute britanicii erau îngrijoraţi de milioanele de români şi bulgari care vor invada (la propriu) Marea Britanie, se pare că săptămână aceasta cifrele sunt mai apropiate de realitate.
Luând în calcul numărul imigranţilor raportat la populaţie şi considerând istoricul ţărilor din Estul Europei care sunt deja membre cu drepturi depline ale UE, unii parlamentari britanici estimează că numărul românilor şi bulgarilor care vor încerca să emigreze în Marea Britanie va fi în jur de 500.000.
Pentru că nu trebuia să treacă nici o săptămână fără o nouă problemă legată de imigranţi, ziarele britanice au început să îşi facă griji pentru lipsa locuinţelor, în condiţiile în care toţi imigranţii vor avea nevoie să stea undeva.
Am vrut să aflăm dacă românii care imigrează în Anglia au de gând să rămână, dacă vor construi sau cumpăra case şi dacă temerile britanicilor sunt întemeiate.
Se pare că nu există o regulă şi nici o majoritate. Sunt mulţi români care s-au săturat de România şi preferă orice altceva, alţii vor să stea doar o perioadă în Anglia să câştige nişte bani, există fireşte şi categoria nehotărâţilor, mai sunt şi studenţii care s-au obişnuit cu Anglia şi le-ar fi greu să se întoarcă, aşa că este greu de stabilit un tipar.
Simona Covaciu lucrează de 2 ani în Londra, are 25 de ani şi locuieşte în aceeaşi casă cu încă 4 persoane:
“Nu m-am hotărât dacă voi rămâne în Anglia. Dacă rămân, visul de a avea casa mea este prea departe . Mă chinui să fiu pe picioarele mele, simt că după 2 ani aici nu am realizat mare lucru. Mi-am ajutat părinţii ce-i drept, am pus ceva bani deoparte pentru zile negre şi cred că ar trebui să încep să mă gândesc la viitor.
Toate relaţiile mele cu englezi au eşuat, aşa că am renunţat să mai încerc. Cred că mereu va fi sentimentul acela că de fapt sunt interesată de a obţine ceva drepturi în plus, eu fiind o imigrantă. Ei se simt folosiţi şi eu mă simt la rândul meu, privită de sus.
Ca să reuşesc să-mi iau casă ar trebui să fiu cu cineva care are acelaşi scop în viaţa ca mine – familie, casă, copii – şi în Anglia nu cred că o să reuşesc”.
Lazar Ghitulete are 45 de ani, este medic şi a ajuns în Anglia pentru că aici se câştigă cel mai mult:
“Mie nu îmi place în Anglia. Nu îmi place nici vremea, nici oamenii, dar din păcate aici se câştigă cel mai bine. M-am mutat în sud în speranţa că o să fie mai mult soare, dar tot nu este aşa cum aş vrea.
Referitor la casă – m-am interesat despre cumpărat, dar nu am găsit nimic să-mi placă. Toate casele sunt identice şi prea mici pentru gusturile mele. Chiar dacă aş vrea să construiesc, durează enorm de mult şi am înţeles că sunt constrâns de ceilalţi, va trebui să îmi fac o casă care să semene cu celelalte. Poate este invidia englezească, să nu am eu casă mai mare că a lor? Nu ştiu, dar am renunţat la idee. Voiam o învestiţie, o asigurare pentru viitor, chiriile aici vor fi mereu mari, dar acum am înţeles şi de ce – pentru că nu sunt alternative.
O să plec imediat ce îmi găsesc ceva mai bun. Prefer SUA sau Canada, am trăit câţiva ani acolo şi am prins gustul libertăţii”.
Liviu Toma stă tot în sudul ţării, lângă Bournemouth
“La noi în piaţă, măcelarul are în faţa magazinului o tablă pe care scrie ştirea zilei, să vadă lumea ce se mai întâmplă, este o tradiţie probabil. Cred că ia titlul cel mai important din ziua respectivă din orice ziare îi pică în mână.
Nu vreţi să va imaginaţi ce am simţit când am văzut scris că 30 de milioane de români şi bulgari vor invada UK-ul. Ieri am văzut iarăşi o ştire, că guvernul o să trebuiască să construiască un milion de case la ţară pentru că nu au unde să găzduiască mulţimea de imigranţi care o să vină din România. E o comunitate mică, nu mă pot ascunde.
În condiţiile astea, cum să îmi doresc să rămân? Îmi place aici, viaţa e liniştită şi nu am lipsuri de nici un fel, dar simt pe zi ce trece că trebuie să mă feresc să spun că sunt român pentru că lumea va reacţiona. Nu vreau să-mi fie ruşine cu originile mele. Dacă lucrurile nu se schimbă în bine şi continuă pe panta asta, voi merge undeva unde sunt apreciat pentru ce sunt eu, nu pentru naţionalitatea mea”.
Daniel M., din Nottingham, a ajuns în Anglia de numai câteva luni şi este încântat de UK.
“Am scăpat de România şi nu vreau să mă mai întorc. Îmi iau viaţa de la capăt aici. Mi-au fost de ajuns 4 luni să îmi dau seamă că locul asta e făcut pentru mine. Sau eu făcut pentru el.
Ştiu, e prea devreme să mă pronunţ şi nici nu pot să mă laud cu un loc de munca bine plătit, dar aveam nevoie de optimism şi oamenii de aici mi l-au dat. Nici românii de acasă nu mă tratează mai bine că englezii”.
Vasile şi Florina Filip sunt în Anglia din 2006, lucrează într-o fabrică şi şi-au cumpărat casă aici. Vasile ne spune că nu a vrut nici o clipă să se întoarcă în România.
“Suntem de mulţi ani aici şi nici nu ne mai imaginăm viaţa altfel. Nu am studii superioare, nici soţia nu are, suntem simpli muncitori. Cu toate astea am reuşit anul acesta să ne luăm casă. Am achitat avansul de fapt, mai avem mult de plătit.
Nu spun că în România nu am fi reuşit să ne luăm o casă, dar am fi fost de zece ori mai stresaţi şi nu am fi avut siguranţa zilei de mâine. Unde lucrăm acum suntem respectaţi, am fost promovaţi şi ne putem gândi unde să plecăm în excursie la vară. În România ne-am fi gândit ce punem mâine pe masă”.
