Românii, ţinta atacurilor din presa britanică, au fost acuzaţi pe rând că sunt: infractori, leneşi, că vor să invadeze Marea Britanie, că sunt săraci şi vor să trăiască pe beneficii, că fură, că sunt rasişti.
Rasismul este cea mai gravă acuzaţie adusă românilor din Marea Britanie, dar nu este clar dacă rasismul invocat de ziarele britanice este într-adevăr rasism sau sunt doar prejudecăţi şi lipsa educaţiei legate de toleranţă şi multiculturalism.
Conform dicţionarelor britanice, rasismul este credinţa că toţi mebrii unei rase au anumite caracteristici, abilităţi sau calităţi specifice acelei rase şi credinţa că o rasă este superioară alteia.
O definiţie alternativă asociază rasismul cu prejudecata, discriminarea îndreptate către o altă rasă, bazat pe credinţa că o rasă este superioară alteia.
Pentru a afla dacă românii sunt rasişti, am comparat declaraţiile românilor citate de ziarele britanice cu acelaşi gen de declaraţii preluate de pe un forum britanic (democracyforum.co.uk).
Utilizatorul roman “Skiuri”, citat de express.co.uk: “Nu vrem aglomeraţia din oraşele pline de indieni, arabi, chinezi etc. Vrem ceva mai liniştit”.
Utilizatorul “Citizen67” de pe democracyforum: “Negrii sunt de 7 ori mai predispuşi să comită crimă decât alte râse. Cel mai bun indicator pentru nivelul de infracţiuni cu violentă dintr-o anumită zona este procentul de populaţie de culoare neagră. Negrii sunt de 39 de ori mai predispuşi să comită o infracţiune violentă împotriva unui alb decât invers”.
Utilizatorul “Mutu”, citat de express.co.uk: “În Slough sunt deja negrişori de-ai noştri. Au deja cartierele lor, le vezi hainele colorate, dinţii de aur şi vezi găşti de cerşetori şi hoţi”.
Utilizatorul “internetcynic” de pe democracyforum.co.uk: “Aţi fost vreodată în România? O groapă de gunoi în care doar elita are bani de mâncare – este doar o descriere elegantă. România nu a investit nimic în ultimii 100 de ani, cu excepţia unei autostrăzi care duce de nicăieri până nicăieri. În România, dacă nu înveţi să furi de la 5 ani, mori de foame. Românii sunt absolut disperaţi să plece în Vestul Europei, unde au acces la toată bogăţia prin singurul mod în care au fost învăţaţi s-o obţină – prin furat”.
Utilizatorul “Mickyroman”, citat de express.co.uk: “Am auzit că Nordul Londrei este plin de indieni şi pakistanezi şi nu ştiu la ce să mă aştept de la aceste naţii”.
Utilizatorul “Shrewedpunter” de pe democracyforum.co.uk: “Nu contează câţi bani investeşti în educaţia negrilor, viitorul lor va fi la fel: crime, violenţă, droguri şi puşcărie. America este dovada. Au avut tratament preferenţial pentru câteva zeci de ani, dar tot în ghetouri trăiesc, loviţi de sărăcie şi în topul infractorilor, devansând albii de la distanţă”.
Exemplele ar putea continua, dar nu ar demonstra decât că printre britanici există rasişti în adevăratul sens al cuvântului, iar exemplele “negative” date de ziarele britanice nu sunt decât scoase din context şi cu nimic mai agresive sau mai rasiste decât ale propriilor cetăţeni.
Am întrebat un membru al comunităţii româneşti din Marea Britanie care este părerea sa despre acuzaţiile de rasism aduse românilor, dacă sunt reale sau nu, dacă există prejudecăţi fără de romi sau faţa de alte naţii.
C. Butnaru, designer din Londra:
“Românii sunt şi rasişti şi toleranţi, depinde foarte mult de definiţia termenului. Unii dintre noi am fost educaţi să ne ferim de ţigani şi este greu să scapi de această prejudecată. Cu alte popoare nu cred că avem ceva, deci când vorbim de rasism la români, automat ne referim la rasismul împotriva etniei rome.
Rasişti în adevăratul sens al cuvântului nu cred că suntem, pentru că majoritatea înţelegem că romii au o cultură diferită de a noastră şi nu sunt inferiori sau superiori altor rase. Dacă un rom s-a integrat în societate şi nu mai trăieşte cu şatră, el este privit exact că orice alt roman, nu mai este discriminat. Pe asta îmi bazez afirmaţia că nu suntem, de fapt, rasişti. Mai mult, toţi avem cel puţin un prieten ţigan care nu se supără că îi spunem ţigan, pentru că… chiar el îşi spune aşa.
Faţă de alte naţii toţi avem câteva prejudecăţi, fie că ne place fie că nu. Ca să fac o asociere – ne plac mai mult mamiferele decât insectele, cu toate că sunt tot animale, pentru simplul fapt că şi noi suntem mamifere. La fel şi în cazul diverselor varietăţi de oameni, ne simţim mai confortabil în prezenţa celor care ne seamănă mai mult, dar asta nu are nici o legătură cu termenul rasism, e vorba doar de preferinţe.
Britanicii de exemplu au acelaşi gen de preferinţe ca şi românii. Din zonele în care s-au mutat mulţi imigranţi, britanicii albi pleacă pentru că nu se mai simt între ai lor. Si indienii au afinităţi, prefera zonele in care sunt deja indieni.
Revenind la etnia romă- au o cultură diferită – sunt oameni liberi care nu au aderat la normele europene şi probabil nici nu vor să adere. Pentru a supravieţui, ei au practicat diverse meserii care acum nu se mai caută. Este foarte greu să păstrezi o tradiţie de popor migrator, popor liber, şi să îţi câştigi şi banii legal. De aceea nu trebuie să-i judecam ca rasă.
Întreaga Uniune se chinuie să îi integreze, un sfert din populaţia UE nu îi vrea ca vecini, francezii îi trimit în România, sunt o naţie cu adevărat discriminată, dar nu pentru rasa lor, ci pentru că vor să-şi păstreze tradiţiile.
Concluzia pe care am tras-o eu, după ce am citit şi am judecat cât am putut de obiectiv, este că doza de rasism a albilor împotriva negrilor este egală cu doză de rasism a negrilor împotriva albilor. La fel şi în cazul românilor şi ţiganilor”.
