Silu este numele cu care își semnează lucrările. Numele lui este Vasile Pășcuță, este din Zalău, a locuit la Cluj-Napoca, a absolvit Colegiul de Arhitectură din cadrul Universității de Arhitectură Ion Mincu, București, iar ocupația de bază este designer de interior. Însă, spune el, pasiunea pentru caricatură este la fel de mare ca și cea pentru profesie.
Așa că își dorește să le facă pe amândouă cu plăcere. Silu a colaborat, de-a lungul carierei din România, cu publicații importante precum: Revista Kamikaze, Revista Comics, Revista Go Free, webcomics.ro, Clujeanul, ziarul trustului Media Pro și Adevărul de Cluj. A participat, de asemenea, la mai multe expoziții în Bulgaria, Rusia, Iran, Slovacia și Germania.
De asemenea, are 2 site-uri: www.siludesignstudio.com și www.silucartoon.com, acolo unde ideile sale prind contur în imagini și caricaturi. A venit în Londra de două luni, după o experiență spaniolă, la Barcelona. Spune despre el că e “foarte” ardelean și că nu poate lucra dacă nu își găsește un echilibru. Este și motivul pentru care speră că la Londra va realiza ceea ce nu a putut în țara sa natală.
R: De ce ai plecat din România?
S: Ajunsesem într-un punct în care mi-am pierdut entuziasmul. În România nu ai spor în ceea ce faci pentru că tot timpul ești ocupat să faci treaba altcuiva din sistem. Am fost persoană fizică autorizată, iar tot timpul trebuia să alerg după diverse chestii.
Birocrația mă deranja foarte mult. Comunismul a făcut foarte mult rău, pentru că atunci nimeni nu era responsabil, iar această idee a rămas. Nu aveai de unde să alegi și nici nu aveai puterea să schimbi ceva în vreun fel. Dar oamenii acum, în România, au impresia că trebuie să accepte toate lucrurile rele. Sunt pasivi. Pe principiul: suporți și mergi mai departe. Mi se pare nepotrivit și felul în care unii oameni se comportă cu natura.
O nouă distincție pentru Loredan Gargalâc, Executive Chef la „Lodore Falls” în Lake District
Iar când spun asta mă gândesc la lucrurile care ramân după noi când ieșim la iarbă verde etc. Dacă sistemul ar fi bun si oamenii ar fi conduși bine, Romania ar avea multe de oferit.
R: Ce crezi că lipsește în România?
S: Lipsește o direcție clară. Ne mișcăm prea încet. Nu avem o direcție, un plan clar. În loc să învățăm de la alții, noi încercăm să reinventăm. Timpul e prea scurt, iar oamenii suferă. În loc să mă concentrez la ce pot face bun, de exemplu, trebuie să mă concentrez la cum să fac actele pe care mi le cer o grămadă de instituții. Sistemul e foarte greoi.
Nu îmi lega bolovani de picioare dacă vrei să evoluez.
R: De unde pasiunea pentru caricatură?
S: Cred ca este o chestie naturală. Eu nu sunt un timp foarte vesel, exploziv. Absorb informații, le prelucrez și fac un desen. E un limbaj, un mod de exprimare. Mediul în care trăiești îți dă informații, pe care s-ar putea să le vezi în alt mod decât alții. Prin caricatură am posibilitatea să exprim varianta mea.
„De ce am ales să studiez în UK?”
Nu vreau să accept un lucru doar pentru că așa face lumea, așa e tradiția. Ca artist, trebuie să fii autentic, natural. Dacă ești fals, te autoanulezi. Cel mai mult sunt interesat de temele sociale. Lucrurile care îi afectează pe oameni. Nu ader la lucruri trecătoare, ci încerc să fac desene cu bătaie lungă, pe problemele generale ale oamenilor. Poate că nu este foarte comercial, dar eu așa simt.
R: Ce îți dorești să ți se întâmple la Londra?
S: Am observat că există și aici oameni foarte diluați, care nu își asumă ceea ce fac. Îmi doresc o normalitate. Măcar o stabilitate pe plan financiar, ca să îmi pot face treaba. Restul lucrurilor pot să le discern, dacă reușesc să rezolv cu partea financiară. Deocamdată adun și dau informații despre ceea ce știu să fac și sper să îmi găsesc ceva în scurt timp.
Mircea Maer
