La sediul ICR Londra a avut loc de curând celebrarea a 10 ani de existență și opt ani de activitate la Londra a societății culturale „Românca”.
Despre „Românca” am discutat cu Ionela Flood, președintele Societății Românca. Ionela a venit în Marea Britanie în anul 2002, după ce s-a căsătorit cu Mick Flood, fost director al Institutului de Artă Contemporană din Londra. Mick lucra de ani buni, încă dinainte de 1989, cu autoritățile din România, pe probleme de analiză și consultanță culturală.
El a pregătit mai multe generații de manageri culturali, printre care Ion Caramitru, Aura Corbeanu, Constantin Chiriac, Florin Filip, Adrian Majuru și Ileana Panait. În România, Ionela a fost director al Centrului Mihai Eminescu din București și vicepreședinte al Ligii Culturale a Românilor și a publicat patru cărți. La Londra, spune că îi lipseau evenimentele culturale și astfel a luat ființă societatea Românca.
Cum s-a născut ideea înființării acestei fundații? De la ce ați plecat?
În 2003, când am început să organizez evenimente la Londra, părăsisem fotoliul de director al Centrului Cultural Mihai Eminescu din București. Îmi lipseau evenimentele. Parcă nu mai aveam nimic.
Așa că m-am înscris voluntar la o fundație din Hammersmith & Fulham. Apoi, fiind familiarizată cu procedura organizării de evenimente, am venit cu ideea să organizăm o serată românească.
A fost un succes care m-a încurajat și am atras și comunitatea de partea acestui gen de evenimente. La vremea respectivă nu exista Insitutul Cultural Român și nici altă organizație care să se implice în așa ceva.
Cum a fost începutul? Cum ați reușit să închegați societatea?
La început s-au arătat interesate de proiect 12 fete. Așa am și ajuns să denumim societatea Românca, deoarece eram mai multe fete: artiste, femei de afaceri.
Cu timpul, multe dintre ele și-au văzut de drum, unele s-au întors în România. Acum, am rămas în conducerea acestei organizații doar eu și Izabela Brănișteanu, ca membre fondatoare.
Am continuat să facem evenimente după cum ne-a permis timpul, resursele și nevoia de pe piață. Inițial, am vrut ca misiunea noastră să fie integrarea românilor în societate. Când am început să accesăm fonduri europene am început să implicăm mai multe etnii și s-a creat o punte multiculturală.
Ce proiect de succes al societății Românca puteți remarca?
Avem la acest moment 20 de proiecte descrise pe site-ul societății, unele încheiate, altele active. L-aș menționa pe cel al Radio-tv Unirea din Austria și România.
Monica Tabarac sprijină Școala Românească: “Copiii mei trebuie să îi cunoască pe Eminescu și Creangă”
Inițial, am încercat să îl dezvoltăm în UK, dar între timp a fost acaparată piața. Doream un radio pentru toți românii. Este online de mai bine de un an și este un proiect în partenerial cu Cercul Româno-Austriac Unirea și Fundația Asturian din Târgu Mureș.
Am lansat proiectul la Roma, acum 2 ani, la întâlnirea românilor de pretutindeni. Apoi, în toamna aceasta vrem să organizăm un festival de tradiții românești, unde să vină ansambluri folclorice de marcă din România.
Cum caracterizațicomunitatea românească din 2002, în comparație cu cea de acum?
Atunci se ajungea aici cu viză. Pe mine m-au întors la prima viză, chiar că eram căsătorită cu un cetățean britanic. Motivul a fost ca nu știam bine limba engleză. Eu, în 2002, vorbeam franceză și așa m-am înțeles cu soțul meu. Pe atunci, românii veneau cu anumite condiții, nu era un acces foarte intens. Eram foarte puțini și simțeam nevoia să ne adunăm.
Era alt spirit comunitar, nu erau atâtea probleme. Britanicii erau interesați cum să investească în România. Atunci s-au înființat Asociația Medicilor și Asistentelor, Asociația Studenților din Londra.
Era mai ușor pentru că oamenii parcă erau mai serioși, mai așezați pe picioarele lor. Era și o piață subterană, dar eu nu am avut acces acolo. Problemele au apărut după 2007. A venit valul, nu foarte mare, dar problematica s-a schimbat. Au început să apară persoane fără adăpost, au venit persoane care nu mai făceau față, rămâneau fără muncă.
Cum pot fi ajutați românii din afara granițelor?
Conform unor statistici, suntem 15 milioane de români în afara granițelor. Oficial, suntem 10 milioane de oameni care vorbimromânește, simțim românește, ducem imaginea și tradiția mai departe. Cu bune, cu rele. Mă doare că nu se investește în conservarea identității culturale. Trebuie să ai o identitate culturală, etnică activă. Ca să te poți integra trebuie să rămâi ceea ce ești. Toți ar trebui să se implice. Și noi, și statul român.
Cornel Hrișcă-Munn, un orfan norocos
Trebuie să se dezvolte mândria că suntem români. Așa cum sunt indienii, care au în fiecare an festivalul lor pe străzi. Cu iatagane, cu turbane, cu cea au ei. Țara asta ne permite să ne exersăm dreptul cultural. În Grecia, Serbia, Bulgaria, sunt probleme.
Mircea Maer
