În urmă cu aproape un an, când a decis să-și ia concediu fără plată pentru 12 luni și să plece să-și caute norocul în UK, nimeni nu i-a dat vreo șansă. Și nu neapărat din cauza vârstei, 46 de ani, ci, mai ales, a experienței profesionale din România. “Ce să facă un executor fiscal român în Marea Britanie?” Și totuși, în mai puțin de 8 luni, cu multă ambiție, care a implicat și amenajarea unei afumătorii pentru cârnați, ascunsă de vigilența autorităților britanice, Elena Doina Ceuca a reușit să pună pe picioare o afacere de succes cu torturi unicat și produse tradiționale românești.
Pe 1 august, când i se termină concediul, trebuie să ia o nouă decizie în ceea ce privește viitorul său. Doina trebuie să aleagă dacă se întoarce la jobul de executor fiscal din România sau rămâne aici. Un vis nou născut în ultimul an – dorința de a realiza un tort pentru regina Marii Britanii, dar și faptul că și-a înscris și fetița cea mică la școală în Bradford, par a spune totul despre ce va alege Doina.
Ținând cont și de faptul că Marea Britanie i-a oferit șansa de a-și îndeplini un vis din copilărie, cel legat de realizarea de torturi unicat, aproape că nu există nicio îndoială apropo de ce va decide.
Pasiunea pentru torturi
“Pe parcursul vieții am făcut mai mult ce am fost nevoită, nicidecum ce mi-a plăcut. Așa este viața! Am știut să dansez de la un an, iar mama m-a dat la școala de muzică să studiez vioara, deși nu avea nimic de-a face cu abilitățile de dansator. Am făcut balet până la 27 de ani, când am rămas însărcinată. Am absolvit Școala de Artă cu 10, fiind o mare realizare la acele vremuri. Am renunțat la scenele țării pentru a fi aproape de părinți, dânșii fiind în vârstă și neajutorați. Era prima mea renunțare la ceva ce iubeam foarte mult.
Mai aveam însă o dragoste mare: cofetăria. Prima prăjitură am realizat-o la 11ani… Însă în timp a trebuit să renunț și la această pasiune”, își reamintește Elena.
Marea Britanie i-a acordat șansa de a-și redescoperi plăcerea de a face torturi. “Am făcut în prima săptămână un tort și m-am prezentat la un restaurant destul de mare de aici, din Bradford, văzând că nicăieri nu se fac torturi personalizate. Era o poșetă, un sari și un pantof. Patronul a rămas uimit și i-am lăsat tortul. L-am rugat să mă sune, în cazul în care avea să îi placă ceea ce i-am prezentat și, bineînțeles, dacă vrea să colaborăm. Am rămas uimită că lumea se înghesuia să fotografieze tortul expus în restaurant, asta fiind un lucru benefic pentru mine. A doua zi am fost invitată să mă prezint la restaurant și să încheiem un contract împreună. Nu mi-a venit să cred. Eram doar de o săptămână în Anglia și aveam șansa să lucrez pentru un restaurant! Și nu oricare… Lucram de acasă, refuzând să lucrez la ei. Am muncit timp de două săptămâni, zi și noapte, fără să ies din casă.
Zilnic primeam tot felul de comenzi: Casa Albă, mașini de toate tipurile, tort de nuntă, campionat de box, tort pentru zile de naștere, tort de logodnă… Patronul era uimit de ceea ce realizam, nu-i venea să creadă. Mie nici atât, de norocul meu.”
Cârnații de casă
Iar norocul Doinei, care mai degrabă ar trebui definit ca talent, pasiune și ambiție, nu avea să se oprească aici. Pe lângă succesul cu torturile, românca a decis să pună pe picioare și o afacere în domeniul home delivery cu produse tradiționale românești. Ideea i-a venit de la studenții români din zonă, “care zilnic vorbeau de dorul mâncărurilor de acasă.”
“La început au fost comenzi de mici și cârnați de casă… Am făcut primii mici cu emoții foarte mari, pentru că eu obișnuiam să îi cumpăr în țară. Am făcut cârnați de casă și am făcut o afumătoare ascunsă pentru a-i afuma. La ora aceasta livrez mici și cârnați și în Leeds și, culmea este că, cele mai multe comenzi le-am primit de la englezi, nu de la români. Am făcut pentru studenții indieni mici halal și am rămas uimită că micii cu carne de pui sunt mai delicioși decât cei cu carne de porc. Am făcut ciorbă de burtă și sarmale pentru pakistanezi și șaorma. Nu-mi venea să cred cu ce poftă mâncau. Am clienți fideli care îmi comandă aceste mâncăruri, iar studenții s-au obișnuit să-și facă, mai nou, torturi cadou. Lumea este uimită cum pot să reproduc orice idee și asta mă face foarte fericită”, povestește Doina.
Experiențele incluse în categoria “momentelor de fericire pură” sunt pentru românca din Bradford mult mai numeroase, printre ele regăsindu-se șansa de a realiza un tort imens cu harta României cu ocazia zilei de 1 decembrie 2011, când a gătit și 11 feluri de mâncare românească, dar și recenta invitație de a realiza un tort unicat pentru o reuniune organizată de politicianul George Galloway.
Viitor britanic
Acum Doina ia în calcul mutarea la Londra, conștientă că în capitala britanică va găsi o comunitate mai mare de români și o piață de desfacere pe măsură. Nu știe precis când sau cum va face acest lucru, dar nu-și face griji. “Sper ca cineva să-mi arate calea. Dumnezeu m-a ajutat în toate și am găsit de fiecare dată oamenii potriviți. În Leeds am întâlnit la biserica Sf. Macarie oameni deosebiți, care m-au încurajat, spunându-mi că este păcat să-mi irosesc timpul și talentul aici. Sunt la un moment de răscruce: în august îmi expiră concediul fără plată de 1 an din țară și trebuie să mă întorc la Fisc. Va fi destul de greu să aleg, dar, cum mersul înainte mă caracterizează, nu cred că am să renunț la Anglia, mai ales că fiica cea mică este înscrisă aici la școală”, spune Doina.
E motivată și de un vis mai special. “Visez să am onoarea de a face harta României sub formă de tort, dar, de această dată, pentru Majestatea Sa Regina. Este un vis special, la fel ca și dorința de a lucra într-un restaurant din Londra, ori de a avea afacerea mea acolo. Sunt vise care depind de soartă până la un moment dat, de oamenii pe care îi cunoști, dar și de cât de mult îți dorești să realizezi acest lucru. Sunt româncă și mă mândresc mult cu asta! Mulți nu știu unde este România, dar am avut grijă să le arăt celor care nu au știut acest lucru până acum și să le demonstrez că nu suntem doar “țiganii”de care se feresc, ci un popor talentat, de oameni harnici.”
