Născută în1987, Marciana Buta a început să cânte la vioară de la vârsta de şase ani. Marciana a câştigat numeroase premii printre care premiul întâi la Competiţiile Naţionale Româneşti în 1999, 2000 şi 2001. A fost câştigătoare la “Mid-Somerset Festival” în 2002. A participat la numeroase festivaluri printre care “Cheltenham International Music Festival”, în 2005-2006 şi la “Festivalul Internaţional de Artă de la Shanghai”, în 2005. A concertat în Oslo, în 1997 şi 2005.
Când ai descoperit pasiunea pentru muzica de cameră? «Muzica de cameră mi-a fost descoperită de Fundaţia Pro Corda, unde am fost invitată să particip la cursuri la vârsta de 10 ani. Până atunci nu avusesem nicio cunoştinţă despre arta de a cânta în cvartetul de corzi.»
Prima întâlnire cu muzica a fost la şase ani. Atunci când copiii se joacă cu păpuşi, tu ai început lecţiile de vioară? «Prima mea întâlnire cu muzica a fost într-adevăr la vârsta de 6 ani, când am şi început studiul viorii cu Prof. Marius Teohari, care mi-a insuflat dragostea pentru vioară, făcându-mă să doresc să îmi dedic timp studiului. Bineînţeles că a fost greu la început, când toţi copiii se jucau afară, eu a trebuit să studiez. Cu toate astea, cu trecerea timpului, a devenit o dorinţă, şi nu o obligaţie.»
De unde ai moştenit pasiunea pentru muzică? «Cred că de la tatăl meu, care a studiat pian şi muzică la Academia Gherghe Dima din Cluj şi acum este Doctor în Muzică Ortodoxă Bizantină.»
Cât de greu a fost să îţi sacrifici timpul pentr studiul viorii? «La început am simţit că fac sacrificii mari, deoarece nu simţeam progresul şi deci nu înţelegeam unde avea să mă aducă această muncă. Ca şi copil vioara mi-a fost înmânată şi mi s-a spus ca asta voi face. Bineînţeles, cu timpul am simţit o deschidere din ce în ce mai mare spre muzica şi spre vioară.
Sunt conştienta că mulţi tineri nu se simt atraşi de acest gen de muzică. După părerea mea acest fapt se datorează ignoranţei de care mulţi suferă. Sunt convinsă că dacă măcar ar deţine o cultură generală, asta i-ar face să dorească să o cunoască mai profund.»
Bursă în Londra
La vârsta de 14 ani Marcianei i s-a oferit o bursă la Wells Cathedral School, iar părinţii au convins-o că aşa ceva nu se refuză. «Decizia a fost destul de imediată. Nu regret deloc ca am luat această decizie. Din contră, nu ştiu cum să fiu recunoscătoare că această şansă s-a ivit, tocmai pentru că după 10 ani de studiu în ţara asta realizez câte am învăţat aici.
Am terminat liceul la Wells Cathedral School, 4 ani la Academia Regală din Londra, iar acum sunt la Masterat. Bineînţeles că aş dori să mă stabilesc aici, deoarece simt că o carieră muzicală aici m-ar împlini.»
Care a fost prima impresie când ai păşit pe pământ britanic? «Ar fi mai multe aspecte care într-adevăr m-au uimit în Marea Britanie. În primul rând, politeţea cu care oamenii se adresează. Cu toate că pentru asta sunt cei mai criticaţi, consider că modalitatea de comunicare este cu adevărat o calitate. În al doilea rând, rigurozitatea întâlnită la şcoala din Wells m-a impresionat. în primele două luni de zile ţin minte că mi-a fost destul de greu să mă obişnuiesc cu stricteţea programului şcolar. De dimineaţa de la 7 până seara la 9 era program strict unde activităţile oscilau între studiu şi învăţat. Foarte greu mi-a fost să mă despart de cei dragi. Familia mea este o familie foarte apropiată şi într-adevăr a fost greu să ies de sub aripa părintească la vârsta de 14 ani. Acum, bineînţeles modalităţile de comunicare sunt mai accesibile, deci este mai uşor să păstrezi legătura.»
Cum este viaţa în Marea Britanie? «În Marea Britanie este un stres continuu. Cel puţin în viaţa muzicală se simte o concurenţă permanentă şi o luptă pentru succes. Din această cauza este importantă încrederea că totuşi există şanse pentru toată lumea. Cu toate astea viaţa de student în Londra este o viaţă plină de inspiraţie şi de muncă. Londra este cu adevărat o bijuterie din punct de vedere muzical. Concertele ţinute în Southbank Center, Barbican Hall şi aşa mai departe ajută studentul să păstreze în mod continuu legătura cu realitatea, şi de asemenea îl inspira către alte orizonturi.»
În ultima vreme se pare că românii s-au îndepărtat de cultură. Ce părere ai? «Părerea mea nu este că românii s-au îndepărtat de cultură, ci din păcate alte cauze au contribuit la acest rezultat. Din păcate situaţia financiară din ţară a ajuns să afecteze nivelul de trai pentru marea majoritate a românilor în aşa manieră, încât automat priorităţile se schimbă.
În momentul în care omul îşi pune problema traiului de pe o zi pe alta, atunci bineînţeles că cultura nu are cum să fie pe primul plan. În ciuda acestor lucruri, eu cunosc mulţi români care se bucură şi abia aşteaptă un concert sau un eveniment muzical de calitate atunci când Filarmonicile le oferă.»
Cvartetul Wilhelm
Marciana este în momentul de faţă lidera cvartetului Wilhelm. Ea va participa la câteva concursuri internaţionale pentru vioara solo. Pe plan didactic, doreşte de asemenea să îşi continue activitatea ca profesor la liceul din nordul Londrei, Watford School of Music. N-a uitat însă de unde a plecat.
«Sunt foarte mândră că sunt româncă, deoarece principiile de viaţă creştine care mi-au fost arătate sunt pentru mine cel mai de preţ dar pe care l-am primit. Faptul că această educaţie mi-a fost oferită de părinţi mă face să mă bucur şi de felul de viaţă de aici, fără să pierd conţinutul spiritual de acasă.» Oana Grigore
