„Îl bat ca sa fac om din el !” sau „Lasă că nu moare de la o palmă !” sau „Unde dă mama crește !” sau „Bătaia este ruptă din rai !” sunt doar câteva din vorbele populare româneşti folosite deseori de către părinţi ca scuză pentru a le da copiilor câte o palmă sau chiar mai multe. Bătaia este forma cea mai uşor de recunoscut de abuz asupra copilului. Aflaţi care sunt consecinţele. Bătaia nu este alternativa educaţiei. Nu este benefică si nu este o forma de educaţie „prietenoasă”.
Cu toate că bătaia eliberează frustrarea părinţilor şi pune capăt repede unui comportament greşit, din păcate este cea mai puţin eficientă metodă disciplinară.
Un copil nu uită, deşi durerea fizică trece, umilirea şi durerea psihică rămân acolo pentru toată viața. După ce sunt bătuți, copiii se simt umiliţi şi neajutoraţi. Lecţia principală pe care o învaţă este ca data viitoare să aibă mai multa grijă să nu fie prinşi. Copilul învaţă să se ascundă de părinte, iar frica pedepsei pentru greşeală îl face inventiv şi acesta va găsi soluţii pentru a ascunde greşeala.
Totodată, un copil crescut într-un mediu în care bătaia este o obişnuinţă, îl va face pe acesta să accepte pe viitor această metodă de rezolvare a problemelor şi învață că nu este nicio problemă dacă o persoană mai mare loveşte o alta mai mică şi este posibil ca la rândul lui să lovească și el.
Cum recunosc un copil bătut? Un copil care a fost abuzat se simte vinovat, ruşinat, confuz, se izolează de prieteni, îi scade randamentul şcolar, lipsindu-i concentrarea şi chiar dorinţa de a reuşi, de a avea succes. Copilul bătut este deprimat, anxios și apar schimbări de comportament: furie, agresivitate, hiperactivitate, devine rebel și sfidător. Copiii care suferă de traume devin retardaţi emoţional şi au şi tentative de suicid, iar din păcate unii chiar reuşesc.
Cum recunosc părintele abuziv? O persoana abuzivă poate fi recunoscută după anumite trăsături de caracter: gelozie, posesivitate, nu recunoaşte când greșește şi acuză întotdeauna pe alţii de propriile greşeli,este centrat pe sine și atunci când este nervos intimidează. Părintele care acceptă şi foloseşte bătaia ca formă de educaţie este de cele mai multe ori un părinte neglijent si frustrat.
Acest tip de părinte minimalizează dorinţele copilului şi își consideră copilul „rău”. Părinții care fac parte din această categorie au tendinţa de a nega tot tipul existența problemelor în familie sau chiar mai grav acuză copilul pentru toate problemele. Acesta nu înţelege ce este stresul emoţional şi fizic.
Copiii crescuţi în violenţă sau care sunt neglijaţi sau chiar abandonaţi asimilează toate experiențele negative. Experiențele sunt prelucrate cognitiv, dar multe nu sunt depășite niciodată și din păcate ies la iveală exact în momentele critice ale vieţii. Frica intensă și sentimentul de neajutorare are efecte și consecinţe foarte puternice în modelarea personalității, aceasta afectează identitatea și demnitatea viitorului adult .
Nu uita: Bătaia este interzisă prin lege! Bătaia duce la dezechilibru psihic!
Silvia Gerea – psiholog, consilier și psihoterapeut
