Adriana Mihai (27 de ani) este bonă (nanny) de un an şi jumătate în Anglia, la Londra. Deşi licenţiată a unei facultăţi de engleză-franceză în România, Adriana a lucrat doar ca vânzătoare în Târgovişte, oraşul unde s-a născut şi a crescut. În România, spune ea, degeaba studiezi, nu ţi se dă nicio şansă. Dar în Anglia? Nici aici nu umblă câinii cu covrigii în coadă, recunoaşte Adriana.
“Nu e chiar ce mi-am dorit, dar sunt mulţumită”
“Lucrez ca nanny în UK de când am venit aici, de un an şi jumătate. Am grijă de trei copii extraordinari, doi băieţi şi o fetiţă. Nu ştiu dacă este chiar ce mi-am dorit, dar sunt mulţumită. Sunt respectată şi câştig mult mai bine decât o făceam în Romania. Acolo, deşi terminasem o facultate, profil engleză-franceză, o facultate pe care am făcut-o din pasiune, lucram ca vânzătoare. Nu cred că este normal să fie aşa. Înveţi, încerci să faci ceva, să ai o meserie bună şi nu ţi se dă nicio şansă. Am fost prin urmare nevoită să plec, asta pentru că am vrut să am o viaţă mai bună, un trai decent şi de ce nu un viitor mai bun pentru copilul pe care sper să îl am în curând”.
Imaginea pe care Adriana Mihai şi-o crease despre Anglia, în facultate, nu s-a dovedit a fi cea cu care s-a întâlnit aici. “Îmi creasem o cu totul altă imagine despre Anglia. Din ce studiasem în facultate ştiam că aici totul este extraordinar, că viaţa este minunată. Aşa că am fost puţin dezamăgită când am văzut realitatea.
Probabil era doar o imagine creată de mine, nimic nu poate fi perfect. Au şi ei problemele lor, lipsurile lor. Nu umblă câinii cu covrigi în coadă în Anglia. Trebuie să munceşti mult, poate chiar mai mult decât un britanic şi asta doar pentru că eşti estic. Dar acum m-am obişnuit cu viaţa de aici, descopăr mult mai multe lucruri şi îi înţeleg mai bine pe cei care trăiesc aici, stilul şi modul lor de viaţă .
Planuri de familie
Recent, Adriana s-a căsătorit cu prietenul ei, Cornel. “În decembrie, anul trecut, am reuşit să îl aduc aici şi pe prietenul meu Cornel, în prezent soţul meu. Ne-am căsătorit acum o lună. Cu puţin noroc şi mult ajutor din partea unor prieteni lucrează şi el pentru o firmă de construcţii, aici în Londra. Asta pot spune că este unul din lucrurile bune care mi s-au întâmplat aici.
Am reuşit să refacem relaţia, să legăm din nou ce am avut odată. Suntem împreună de 12 ani şi datorită plecărilor lui în Italia, Belgia, Scoţia, a încercărilor lui de a face ceva pentru noi, să avem o familie fără grija zilei de mâine, aproape că pierdusem tot ce ne-a legat cândva. Am reuşit să facem aici în aproape un an, ce nu am reusit în 11. Suntem împreună acum, ne-am căsătorit şi cu ajutorul lui Dumnezeu în viitorul apropiat poate vom avea şi un copil, o fetiţă sper”.
Adriana crede că se va stabili definitiv în Marea Britanie, nu crede că în România va fi mai bine, atât de bine încât să îşi dorească şi să poată să se mai întoarcă acasă.
“Intenţionăm să rămânem aici, să ne creştem copilul aici, deoarece sunt alte şanse, ai mai multe oportunităţi, poti avea o viaţă mai bună decât în România, din nefericire. Spun din nefericire pentru că sunt departe de casă, de părinţi, de familie.
Regret că nu ne-am gândit să venim aici acum vreo şase, şapte ani. Dar poate aşa a fost să fie. Peste zece ani, nu ştiu, dar la cum decurg lucrurile, tot aici în Anglia vom fi. Nu vreau să mă întorc în România, cel puţin nu acum. Mă simt bine aici, nu aş putea spune că-mi lipseşte ceva, exceptând familia, bineînţeles.”
Tânăra nanny crede că noi, românii, avem foarte multe de învăţat de la englezi. “Sunt multe de învăţat de la englezi.Cel mai important lucru pe care ar trebui să îl învăţăm, cred, este modul lor de viaţă. Englezii nu sunt atât de stresaţi, ştiu să îşi trăiască viaţa. Noi suntem un popor stresat, suntem plini de griji şi neîmpliniri. Nu ştim să ne bucurăm de viaţă aşa cum ştiu englezii”.
“Nu-mi va fi niciodată ruşine că sunt româncă”
Mândră că e româncă
Adriana nu uită nicio secundă că este româncă şi se mândreşte cu asta. “Indiferent unde voi fi, în ce colţ al lumii, tot român voi fi. Nu-mi este şi nici nu-mi va fi vreodată ruşine cu asta. Până acum nu m-a facut nimeni să mă simt rău că sunt din România. Ce nu-mi place în România este lipsa de civilizaţie, de respect. Nu vreau să generalizez, dar mulţi nu ştiu ce înseamnă “mulţumesc” şi “te rog frumos”. Asta este tot ce mă deranjeaza la noi. Vorbesc cu cei de acasă, prietenii pe care îi aveam înainte de a pleca, pe care din fericire îi am şi acum. Ei îmi spun că acasă este foarte greu. Lumea este disperată. Poţi citi pe feţele oamenilor stresul şi grijile. Totul este într-un declin total. Nu ştiu sincer ce şanse mai sunt ca în România să înceapă să fie şi bine. Este păcat, este o ţară mică dar foarte frumoasă, păcat că a ajuns în stadiul ăsta.”
Adriana Mihai speră că la un moment dat şi în România va fi bine. “Sper din suflet că va fi la un moment dat va fi şi bine în România şi mai sper că acest lucru nu se va întâmpla atunci când va fi prea târziu, atunci când toţi tinerii vor decide să îşi facă viitorul în altă parte, când copiii noştri vor creşte prin alte ţări. Spun asta gândindu-mă la cei care au rămas acasă, la cei care trăiesc acolo, dar şi gândindu-mă la noi, la cei care muncim în străinătate purtând în suflet dorul de acasă. Pentru că în sufletul nostru sperăm că la un moment dat vom putea să ne întoarcem în România.
Oana Grigore
