de Oana Grigore
Când este întrebat cu ce se ocupă, Bogdan Cristea răspunde zâmbind: “Ajut oamenii”. Întrebarea firească ar fi desigur următoarea: “Cum îi ajuți?” Bogdan răspunde tot zâmbind și așteptând cu interes reacția interlocutorului: “Sunt director funerar la o casă de pompe funebre”. Dar Bogdan nu este doar atât: pe lângă serviciu, are propria lui afacere și își dedică timpul liber ajutorării copiilor cu probleme.
Bogdan Cristea, 25 de ani, din Arad, spune că iubește ceea ce face. Merge cu plăcere în fiecare zi la muncă, nu se jenează cu ce face și este mândru că îi ajută pe oameni atunci când au nevoie. Cum a ajuns să lucreze la casa funerară? «Căutam de muncă, când am văzut un anunț într-un ziar. Habar nu aveam ce înseamnă să lucrezi în acest domeniu. Am fost curios. Am luat interviul și după șapte luni de muncă am fost promovat. Mulți mi-au spus: “Ca să ajungi director funerar în așa scurt timp este ceva rar, mai ales fiind și român”. Mulți se întreabă ce poate fi plăcut într-o asemenea meserie. Ei bine, dacă ai un astfel de loc de muncă, în fiecare zi îți amintești cât de norocos ești că trăiești. În plus, tu ajuți un om când are nevoie. Clienții vin la noi pentru că au nevoie de ajutorul nostru. Ei ni-l încredințează pe cel drag lor, au încredere în noi.» «Eu sunt un fel de agent. Clientul vine la noi, iar noi organizam totul, de la preluatul din morgă, comunicarea cu presa dacă este cazul, cu serviciul de cattering și toate celelate amănunte.
Înmormântarea a devenit în zilele noastre un adevărat eveniment, care trebuie organizat până la cel mai mic detaliu. Eu lucrez cu foarte multe persoane africane și din Insulele Caraibe. La ei înmormântarea este o adevărată sărbătoare. Un astfel de eveniment durează uneori luni de zile pentru a se organiza. Din afară, meseria noastră poate părea sinistră. Nu este deloc așa. Întreb de fiecare dată atunci când se ivește o discuție despre meseria mea: Cum te poate afecta un mort? Răspunsul îl dau imediat. Îți dă o palmă, la figurat, și îți amintește să prețuiești viața.»
Propria afacere
Pe 11 iulie 2006, Bogdan pășea pentru prima oară în Marea Britanie. «După un an de facultate mi-am dat seama că nu pot continua. Eram student la Facultatea de Științe Economice din Timișoara. Absolvisem liceul de construcții și pur și simplu simțeam că nu mă încadram, că nu aveam ce să caut la acea facultate. Când ideea de a pleca peste hotare îmi apărea în gând, vroiam să plec în Marea Britanie, mulți prieteni încercau să mă descurajeze să plec în Anglia, deoarece aveam nevoie de viză și nici nu știam limba engleză. Ei mi-au spus să plec la muncă în Spania sau Italia, că acolo este mai ușor. Către aceste două țări se îndreptau majoritatea tinerilor în acei ani.
Eu am decis totuși să vin în Anglia. Am făcut parte dintr-un proiect de voluntariat pentru oameni cu dizabilități. Aici ne-au asigurat cazarea, mâncarea și banii de buzunar. Țin minte că aveam 260 de lire pe lună, bani de buzunar. Nu erau mulți, dar suficienți pentru acea perioadă, ținând cont că ei îmi asigurau cazarea”. Bogdan a decis să rămână în această țară. De ce? «Îmi iubesc foarte mult țara și sunt extrem de mândru că sunt român, dar aici oamenii sunt altfel, au o altfel de gândire. Mentalitatea din Anglia este una pozitivă. În plus, aici ai tot felul de oportunități. Am rămas la organizația respectivă opt luni. După această perioadă m-am hotărât să intru în câmpul muncii. Mi-am găsit un serviciu de asistent, aveam grijă de o persoană cu dizabilități. Eram la serviciu 24 de ore din 24, foarte stresant. Începea devreme tare, la șapte de dimineață, îi făceam micul dejun, îl duceam la muncă, apoi eram liber până după masă. Mergeam să îl iau de la muncă. În timpul nopții trebuia să mă trezesc de două ori, cel puțin, pentru a-i oferi ajutorul. Era dificil, dar omul are capacitatea de a uita foarte repede perioadele grele. Nu regret acea perioadă. Cu domnul de care am avut grijă am vizitat foarte multe locuri, am cunoscut oameni extraordinari, oameni interesanți și mi-am îmbunătățit engleza foarte mult.
După un an de zile, am început să lucrez ca administrator pentru agenția care îmi oferise postul. Apoi am lucrat ca self employed pentru o firmă de construcții. A fost o perioadă mai dificilă pentru mine.” Până când a găsit postul la firma de pompe funebre.
Spirit filantrop
Acum își dezvoltă și propria afacere, cu grupul Amway, și încearcă să ajute prin tot felul de proiecte copiii cu dizabilități. Anul trecut, Bogdan a inițiat o campanie umanitară, “Cycle – Slam”, pentru copiii abandonați din România. Bogdan și câțiva prieteni au parcurs cu bicicleta un traseu de peste 1.600 de kilometri, de la Londra la Timișoara, în 18 zile. Compania Amway a fost cea care i-a susținut în organizarea și desfășurarea evenimentului. Alături de Roy Fletcher, Bogdan Cristea a mers cu bicicleta 295 mile, de la Londra la Newcastle și apoi cei doi au alergat 13 mile la Great North Run. Roy și Bogdan au vrut să strângă cât mai multe fonduri pentru copiii bolnavi de cancer. Anul viitor, Bogdan și cei care i se vor alătura, vor pleca din Londra pe 5 august și vor ajunge în Timișoara pe 23 august.
Apelul lui Bogdan Cristea către românii inimoși: “Dacă povestea mea te-a inspirat în vreun fel sau vrei să te implici în proiectele umanitare pe care le derulez, mi-ar face mare plăcere să te cunosc”.
Bogdan Cristea
