Când au plecat, şi-au lăsat copiii mici. Între timp au devenit adolescenţi. În grija bunicilor, într-o realitate diferită de cea a părinţilor, copiii trăiesc o nouă etapă în care prezenţa părinţilor devine tot mai puţin relevantă în educaţia lor. La telefon sfaturile sau încurajările nu sosesc la timp. Concediile sunt tot mai rare fiindcă nu se pot lăsa locurile de muncă uşor. Adolescenţii încep să-şi construiască planurile de viitor, să-şi definească visurile, să se îndrăgostească.
Părinţii muncesc, redimensionându-şi planurile şi priorităţile în funcţie de piaţa muncii şi nevoilor materiale ale familiei. Fiecare încearcă soluţia cea mai bună. Apropierea de propriul copil devine un obiectiv greu de atins, iar greşelile costă mult.
Singuri de 8 ani
Marina are 16 ani, iar Andrei 14 şi trăiesc în grija bunicilor materni sau paterni de aproape opt ani. Părinţii lucrează în străinătate de opt ani. Mama este la lucru în Spania şi tatăl în Italia.
Marina este la un liceu cu specialitatea informatică şi i-ar plăcea să lucreze pe calculator. A avut primul laptop acum patru ani. Nu excelează la şcoală dar se străduie. Calculatorul îl poate folosi doar la şcoală sau la primăria din comună, unde este linie de internet. Pe facebook are trei conturi. Pe yahoo încă două. Celularul îl ţine acasă pentru a vorbi cu părinţii.
Andrei este în clasa a VIII-a în comuna în care s-a născut. Este un adolescent sensibil care a suferit mai mult decât sora lui după plecarea părinţilor. Mai întâi a plecat mama şi a suferit foarte mult. S-a interiorizat profund. Are puţini prieteni la şcoală şi este pasionat de mecanică. Tatăl lui i-a trimis un scuter pe care îl meştereşte şi când are bani de benzină se plimbă pe uliţele satului sau se duce la pescuit.
Fără credit
Cu şcoala merge greu. De câte ori vorbeşte cu mama lui iese din casă şi se întoarce plâns. Nu-l ceartă mama lui. Are o relaţie foarte bună, îi spune tot. I-a spus şi ce a auzit de la bunicul lui când era beat: că tatăl lui are altă femeie, mai tânără şi mai bogată. Apoi când tatăl lui a sunat, l-a întrebat direct: “Mata ai altă femeie?”.
Tatăl, după câteva momente de tăcere, i-a spus că altădată vor vorbi despre acest lucru, fiindcă nu are credit. Andrei a lipsit de la şcoală. întrebat de bunică ce se întâmplă cu el i-a răspuns că el va rămâne cu mama în caz de divorţ.
Marina are un raport diferit cu tatăl. Este o domnişoară şi îi spune ce anume are nevoie: haine, pantofi, poşetă şi o tabletă. Colegele ei au tablete trimise de părinţii care lucrează în străinătate.
Copiii români vor putea vorbi pe Skype cu mamele lor, plecate la muncă în străinătate
O dată bunicul ei era afumat şi l-a sunat pe tatăl ei să-i spună că nu învaţă şi lipseşte de la şcoală. Fiindcă a văzut-o stând de vorbă cu un coleg de şcoală la staţia de autobuz. Tatăl ei a sunat-o urlând, într-o dimineaţă: “De ce nu înveţi? De ce lipseşti de la şcoală? Cine-i băiatul cu care ieşi la cinema? De ce nu eşti acum la şcoală?”
Marina i-a răspuns: “Tată, astăzi este duminică!”. Mama trimite acasă banii şi speră să vină de sărbători, o săptămână sau două. În fiecare an le promite că se vor schimba lucrurile. Andrei vrea să plece cu ea. Vrea să lucreze cu ea. Are nevoie de ea. Marina vrea să rămână, să termine şcoala şi apoi să se căsătorească. Să aibă o familie şi un loc stabil. Ar vrea să devină coafeză.
Multe poduri
Mădălina are 8 ani şi este înclasa a doua. Trăieşte cu părinţii mamei, la ţară. Tatăl ei locuieşte câteva case mai încolo. Îl mai vede la crâşmă, când o trimite bunica ei după pâine. Uneori îi da 5 lei să-şi cumpere pufuleţi. Întotdeauna îi spune: “Să nu ajungi ca maică-ta”.
Mama ei este în Italia de patru ani într-un oraş mare, cu multe poduri, aşa i-a spus. La Torino îngrijeşte un bolnav “damblagit”. Vine acasă doar în august şi atunci merg de câteva ori împreună la piaţă, să-i cumpere haine şi cele trebuincioase la şcoală. Mama ei a fost colegă de şcoală cu învăţătoarea şi vorbeşte cu ea la telefon. Aşa că îşi face toate temele. Speră că anul acesta mama ei o va lua în Italia cu avionul. A fost la aeroport la Bacău când a plecat anul trecut şi a văzut avionul.
A mai văzut o fetiţă care a plecat de la şcoala ei şi când s-a întors în vacanţă vorbea stricat româneşte. Fetiţa le-a povestit că acolo se mănâncă dimineaţa cereale şi nu mămăligă cu lapte. Că la prânz se mănâncă paste şi că cele mai bune sunt spaghetele, iar la desert de multe ori se dă îngheţată. Mădălina ar vrea să devină asistentă medicală, să ajute copiii şi bătrânii. Acum îşi ajută bunicii, că bunicul e beteag de un picior şi bunica are tensiune. Dacă va pleca în Italia o să-i fie dor de ei şi de câinele lor, Lupul.
Continuarea pe gazetaromaneasca.com
