Documentul secret făcut public de cotidianul The Guardian, care conține informații șocante despre intențiile Guvernului britanic în legătură cu libera circulație după Brexit, arată că supranumele de „perfidul Albion” este pe deplin meritat.
Public, guvernul de la Londra promite un tratament corect pentru cetățenii europeni rezidenți în Marea Britanie. Pe ascuns, amploiații doamnei May pregătesc o lovitură fulgerătoare, vor să închidă efectiv granițele pentru europenii veniți la muncă și familiile lor. În acest scenariu de coșmar, lucrătorilor europeni li se va permite să stea maxim doi ani, dacă au deja de muncă, excepție vor face lucrătorii cu înalte calificări, care vor avea posibilitatea să stea maxim cinci ani.
În privința familiei, nu va mai exista automat dreptul soției de a se alătura soțului cu permis de muncă. Practic se va reveni la situația de dinainte de 2007, pentru români, dar la anumite capitole regimul va fi chiar mai drastic.
Și atunci de ce această ipocrizie? De ce Theresa May nu iese public și anunță că NU vor mai exista drepturi pentru cei care vor veni după Brexit?
Pentru că riscă să se repete istoria de după război, când în Anglia au sosit, pe baza „British Nationality Act” din 1948, milioane de cetățeni din Commonswealth, care au primit aceleași drepturi ca oricine născut în UK. Anglia a fost invadată de jamaicani, pakistanezi, indieni, irlandezi, căutând o viață mai bună.
Deja de atunci britanicii au început să fie îngrijorați de imigrație. În 1958, au avut loc ciocniri la Londra, în Notting Hill, între londonezi și caraibieni. Creștea intoleranța. În 1962, s-a făcut un prim pas către oprirea imigrației libere din Commonwealth, fiind permisă numai intrarea celor cu un loc de muncă, pentru ca din 1968 să se permită intrarea doar a celor cu o rudă cetățean britanic. Între 1962 și 1968, au sosit sute de mii de rude ale imigranților din primul val, de teama schimbării regimului de imigrație.
Este posibil ca guvernul de la Londra să fi ținut cont de ce s-a întâmplat atunci. Decis să închidă granițele, nu vrea să „sperie vânatul” și să îi determine pe cei care vor să vină sau sunt deja în UK să își aducă imediat familiile. Orice va decide guvernul, cei care vor apuca ziua Brexit dincolo de noua cortină de fier, vor rămâne acolo, nu vor putea fi dați afară. Dar pentru ca numărul acestora să nu fie foarte mare, suntem mințiți că totul e în regulă.
Nu am văzut reacții oficiale din România. Președintele, premierul, ministrul pentru românii de pretutindeni, parlamentarii de diaspora, încă nu au reacționat. Nu putem să nu remarcăm ceva aparent fără legătură: Paul Brummell, ambasadorul britanic în România, s-a dus la Ministrul Justiției, Tudorel Toader și l-a luat la rost cu privire la modificările Legilor Justiției. Spuneam aparent fără legătură cu regimul circulației persoanelor: suntem tratați ca o colonie a Imperiului britanic, unde ambasadorul bate cu pumnul în masa ministrului Justiției. Statul român, de aceea, lasă capul în jos și acceptă orice restricție pentru cetățenii săi.
De fapt, se întâmplă exact ca în anii ’70. Am avut nevoie de voi, v-am chemat să ne munciți, nu mai avem nevoie de voi, vă blocăm accesul. Înainte de 2007, pentru a lucra în Marea Britanie ca cetățean non-UE trebuia ca angajatorul să îți facă un contract de muncă, în care să arate că nu a găsit un rezident pentru acea slujbă. De obicei nu verifica nimeni. Totul era o formalitate. Numai că salariul tău era sub cel al unui resortisant britanic, iar protecția socială nu exista. Munceai ca sclavul pe plantație și erai la cheremul angajatorului ca și la al statului britanic. Apoi, între 2007 și 2014, s-a lăsat (probabil voit) o stare de incertitudine care a dus la abuzuri la legislația UE nepedepsite niciodată.
A fost vremea cardurilor de rezidență, albastru și galben, pe baza cărora puteai fi angajat. Pentru un astfel de card așteptai de la câteva luni, la câțiva ani. Există persoane care au primit hârtia, cu felicitări din partea coroanei, după ridicarea restricțiilor, în 2014, când era inutilă. Acum, am întâlnit oameni care cred că acele hârtii vor fi valabile din nou, după 2019. Speră degeaba. Se discută deja despre noi acte, biometrice, pe care le vor primi cei care vor dori să lucreze aici. O certitudine este că după 2019, cetățenii UE nu vor mai putea să vină în Marea Britanie pentru a-și căuta de muncă. Vei veni doar pe baza unui contract de muncă semnat de angajator.
Nu mai ai de muncă? Este foarte posibil să primești o hârtie de la Home Office în care să fii anunțat că ești ilegal și că trebuie să pleci sau vei fi amendat, arestat, expulzat. Ministerul a făcut deja un experiment pe 100 de cetățeni europeni și i-a spus eroare umană.
Sorin Cehan, Mircea Maer
Familii europenilor din UK vor deveni familii Skype. Reîntregirea nu va mai fi posibilă după Brexit
