În Marea Britanie, poliţia poate solicita oricărei persoane care conduce un vehicul pe un drum public sau într-un loc public, să efectueze un test al respiraţiei în urma căruia să se stabilească dacă nivelul alcoolemiei se află peste limita admisă de lege, respectiv 35 micrograme de alool la 100 de mililitri în respiraţie sau 80 de miligrame de alcool la 100 de miligrame în sânge.
Această solicitare poate fi făcută de orice ofiţer de poliţie. Nu este obligatoriu ca respectivul poliţist să poarte uniforma în momentul solicitării, dar această condiţie trebuie îndeplinită în momentul efectuării testului, cu excepţia situaţiei în care testarea este consecinţa imediată a producerii unui accident de circulaţie.
Solicitarea efectuarii unui test al respiraţiei care să indice nivelul alcoolemiei poate avea loc în una din următoarele situaţii:
– când ofiţerul de poliţie are suficiente motive de să suspecteze că aţi comis sau că urmează să comiteţi o infracţiune la volan;
– atunci când, în urma opririi maşinii, poliţistul are suspiciuni întemeiate să creadă că şoferul maşinii sau persoana care urma să conducă maşina a consumat alcool;
– dacă există suspiciuni întemeiate din partea poliţiei că aţi condus/aţi încercat să conduceţi un vehicul implicat într-un accident de circulaţie.
În eventualitatea în care rezultatul testului este pozitiv sau refuzaţi efectuarea testului, veţi fi arestat şi condus la secţia de poliţie. La secţie vi se va solicita, de regulă, să daţi curs procurării a două mostre de respiraţie pentru analize; aparatele folosite de poliţie trebuie să fie omologate pentru efectuarea acestor teste.
Dacă rezultatele celor două teste diferă, se consideră valabil rezultatul care indică nivelul cel mai scăzut al alcoolemiei. Dacă cel mai scăzut nivel depăşeşte limita admisă de legislaţia în vigoare, veţi fi acuzat de săvârşirea infracţiunii de conducere în stare de ebrietate.
Nu aveţi dreptul să refuzaţi efectuarea testului respiraţiei şi să solicitaţi luarea mostrelor de sânge sau urină.
Excepţie face situaţia în care suferiţi de o condiţie medicală care nu vă permite acest lucru; în acest caz, trebuie să informaţi poliţia care va lua măsurile necesare în acest sens. Deasemenea, dacă nivelul de alcool este de până la/sau egal cu 50 de micrograme în respiraţie, ofiţerul de poliţie trebuie să vă aducă la cunoştinţă că aveţi dreptul să solicitaţi efectuarea testului de sânge sau de urină pentru stabilirea exactă a concentraţiei de alcool din organism. În caz contrar, puteţi invoca acest aspect ulterior, în strategia de apărare a procesului intentat împotriva dvs.
Totodată, vi se va solicita direct să procuraţi mostre de sânge sau urină în vederea testării dacă:
– nu există un aparat valabil pentru efectuarea testului de respiraţie;
– se consideră că starea în care vă aflaţi este cauzată de consumul de droguri;
– ar fi consecinţe negative asupra stării dvs de sănătate ca urmare a condiţiei medicale de care suferiţi.
De regulă, când concentraţia de alcool din respiraţie este de până la 39 de micrograme, nu veţi fi acuzat de săvârşirea acestei infracţiuni. Când cantitatea de alcool este mai mare şi sunteţi acuzat, dosarul se va înainta la Curte, unde va trebui să vă prezentaţi la data şi la ora comunicată de poliţie prin intermediul citaţiei care vi se înmânează la momentul respectiv. Dacă pledaţi vinovat, se va stabili sentinţa fără a avea loc un proces cu juraţi.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni, limitele prevăzute de lege sunt:
– Aplicarea amenzii în cuantum de până la £5000 şi/sau a pedeapsei cu închisoarea de până la 6 luni;
– Descalificarea sau interzicerea condusului pe o perioadă minimă de 12 luni (dacă este prima infracţiune de acest fel) ca măsură imperativă de la care se exceptează doar în situaţii excepţionale (“special reasons”).
Amintesc, ca recomandare, situaţia în care consumaţi băuturi alcoolice seara şi conduceţi ziua imediat următoare: există posibilitatea ca rezultatul să iasă pozitiv în urma testelor administrate, mai ales dacă băutura consumată a fost berea. Aceasta se elimină din organism pe o durată de până la 24 de ore sau chiar mai mult, în funcţie de starea de sănătate a fiecărui individ.
Av. Mihaela Pădure
