Draga Crişan, 31 de ani, din Alba-Iulia este absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia română-engleză. Draga mărturiseşte că a venit în Marea Britanie la scurt timp după terminarea facultăţii pentru că nu vroia să fie “don’şoara profesoară de engleză” şi prin urmare nu vroia să se limiteze la profesia de cadru didactic.
În Londra eşti translator si interpret. Este greu? «A fost greu la început pentru că locuiam în Sussex, dar după ce m-am mutat în Londra din Sussex lucrurile au început să se mai aşeze. Lucrez ca traducător şi interpret din anul 2007. Îmi place enorm ce fac, totul este diferit de la zi la zi, există o mulţime de specializări în domeniul în care activez. Mărturisesc că sunt interesată de toate aceste specializări şi vreau să le obţin la un moment dat pe majoritatea. Cred că totul se bazează pe pasiunea pentru cuvânt şi limbă. De curând sunt studentă din nou, la Middlesex University, sper ca în iunie să am o Diplomă în Interpretariat.»
Îţi mai aduci aminte care a fost prima impresie atunci când ai păşit pe pământul britanic? «Desigur că îmi aduc aminte. Când am ajuns aici am fost foarte plăcut impresionată de politeţea oamenilor cu care am avut de-a face şi de la care am avut mult de învăţat. Nu mi-a fost deloc greu să mă adaptez la stilul de viaţă de aici, iar acum pot spune că sunt integrată.»
Unde te simţi acum “acasă”? În Marea Britanie sau în România? «Cred că este suficient loc în sufletul meu şi pentru România şi pentru Marea Britanie. Pentru mine “acasă” este şi în România, şi aici. Nu mă văd plecând din Marea Britanie, ţara mi se potriveşte foarte bine. Mă duc în ţară de două ori pe an, citesc şi cărţi în limba română, nu amestec engleza şi româna când vorbesc şi respect ambele ţări pentru valorile pe care le-au dat şi pentru aspectele pozitive ale fiecăreia. Familia mea este în România, când vin aici în vizită le place la fel de mult ca şi mie. Dar pe lângă familie şi mulţi dintre cei apropiaţi sunt tot în România. Mărturisesc că îmi este foarte dor de ei dar vorbim la telefon şi îi vizitez de câte ori mă duc în ţară.»
Ce putem învăţa de la englezi? «Noi, românii am putea să învăţam de la britanici ce este spiritul civic şi ar trebui să ne pese mai mult de ţara de la care aşteptăm să îi pese de noi. Şi politeţea pe care englezii o au ne lipseşte nouă, românilor. Politeţe care chiar nu costă nimic. Chiar nu costă să fi mai politicos, mai atent cu cei din jurul tău. Am observat, de când sunt aici, că englezii admiră la noi legătura cu tradiţia, cu obiceiurile, cu datinile, care la noi ca popor sunt foarte puternice.»
De ce crezi că pleacă atâţia tineri din România? «Se pleacă din România din lipsa de opţiuni, acesta fiind un aspect de care nu te loveşti aici, în Anglia. În această ţară este mult mai uşor să îţi găseşti de muncă, ai mult mai multe variante atunci când renunţi la un loc de muncă, când vrei să te reprofilezi sau termini facultatea şi eşti începător în meserie. Din păcate în ţara noastră este greu să ai şi o singură opţiune şi aproape imposibil să ai mai multe.»
În ce constă meseria de translator/interpret? «Ca traducător sunt căutată pentru o varietate de documente. Dacă ar fi să mă refer doar la documentele pe care mi le solicită românii să le traduc, cele mai frecvente sunt certificatele de naştere şi căsătorie şi diplomele. Îmi place să văd că oamenii îşi clădesc familii şi cariere aici. Lucrez constant şi cu diverse agenţii şi îmi trec prin mână cele mai neaşteptate documente. Am tradus de toate, de la documentaţie tehnică pentru costume de scafandru până la documente cu menţiunea “Strict secret”. Pe lângă traducerea ducumentelor, lucrez şi ca interpret, mijlocind comunicarea cetăţenilor români cu autorităţile britanice, specializarea pe care o fac acum fiind axată pe domeniul juridic. Comunicarea eficientă este un drept al tuturor, şi fără noi, interpreţii, multe persoane aflate în dificultate nu ar putea să-şi exercite acest drept.»
O.G.
