Nu demult, Jeremy Corbyn, care este liderul opoziției politice din Marea Britanie, a criticat dur condițiile de trai din faimoasa tabără de imigranți africani instalat la Calais (Franța), acolo unde autoritățile franceze și organizațiile de caritate au oferit module cu încălzire, toalete și duș, în locul colibelor din carton și tablă ruginită.
Jeremy Corbyn ar avea însă o surpriză dacă ar afla că, în Marea Britanie există cazuri de români care nu au condiții decente de trai, cu toate că își plătesc chiria la proprietar și taxele către stat.
“Mușchi” pentru “întârziații cu chiria”
În orașul Manchester, pe drumul către Audenshaw, un imobil situat pe Ashton Road a oferit până în prezent găzduire mai multor români sosiți la Manchester. Imobilul aparține unei firme – Palmia – care, culmea!, este membră a The National Landlords Association: din spusele angajaților, patronul este “la odihnă” într-o țară arabă, iar de ridicarea banilor pentru chirie se ocupă o adunătură pestriță de polonezi, lituanieni și români. Șeful “mușchilor” care vine după “întârziații cu chiria” este un anume Michal, lituanian, șefa “contabilității” este o poloneză self-employed, Kathy, iar “omul cu telefoanele”, este un șofer român care își spune Michael.
Camera de la subsol, oferită la închiriere, mustește de apă sub linoleum: pentru o sumă lunară de 300 de lire (aprox. 1600 RON, la cursul oficial) și pentru un “depozit” de alte 300 lire, o poți însă închiria și îți va fi predată necurățată, cu mobila veche și descompletată, cu un covor care nu a mai fost scuturat din vremea cuceririi normande a Angliei și cu aer stătut, de celulă.
“Intră ea pe geam să citească gazele”
În camera de la subsol se află și contoarul de gaze, astfel încât sunt create situații de un umor al absurdului, privitoare la accesul în interior: “Kathy, poloneza, mi-a spus că dacă nu-s acasă și e ușa încuiată, să nu-mi fac griji: intră ea pe geam pentru contoar, că ar fi o șmecherie cu fereastra pe care ea o știe – este spre stradă, iar camera e la subsol”, își amintește unul din foștii chiriași români.
Cireașa de pe tort a casei rămâne, însă, camera de Laundry, care este inundată și unde tronează, în mijlocul apelor, mașina de spălat automată. Purtându-și coșul cu rufe de spălat, chiriașii sunt nevoiți să meargă în echilibru perfect pe o punte lunecoasă și instabilă, instalată pe cutii de vopsea. Puntea face legătura între pragul de la intrare și podiumul mașinii de spălat (vezi video), respectiv face legătura între o viață sănătoasă și spital – dacă vreun rezident alunecă și se accidentează.
Persoana care sosește teafără la mașina de spălat va putea să își arunce rufele în cuvă și să mulțumească Providenței (biserica St Clement din Manchester este in apropiere) că a scăpat și de această dată fără fracturi sau entorse. Persoana norocoasă se va întoarce mai târziu la mașina de spălat să își recupereze rufele, folosind aceeași punte improvizată, atent ca din apa de la subsol să nu răsară brusc vreun leu de mare sau vreun șarpe cu plete. Evident, podețul respectiv- care pune în real pericol sănătatea chiriașilor- a avut pînă acum tot felul de denumiri neoficiale: probabil chiriașii chinezi i-au zis Marele Pod Chinezesc, italienii- Podul Venețian, basarabenii- Podul de Flori, iar românii, desigur, l-au botezat Puntea suspinelor.
Traian George Crișan
