Continuarea interviului cu deputatul independent pentru diaspora, Aurelian Mihai.
Ce faceți pentru reducerea taxelor? Știm că guvernul a anunțat că nu se dorește asta
„Să îi păzească Dumnezeu să nu achieseze la ideea aceasta în mod natural. Să nu se joace cu disperarea românilor din diaspora și să nu ignore mesajele care vin de aici. Chiar și acel incident nefericit din Barcelona, care este de condamnat, poate își are rădăcina în anumite nemulțumiri ale oamenilor din diaspora și poate fi un semnal foarte important pentru acasă.
Dacă s-a ajuns aici și nemulțumirea a generat o acțiune nefericită, de o violență extremă, nu vorbim de agresivitate verbală, trebuie să se gândească la faptul că patru milioane de cetățeni trebuie deserviți în condiții optime.
Statul român să își facă datoria față de cetățenii care trimit bani acasă, așa cum sunt ei, poate mai needucați, așa cum îi văd unii politicieni, eu nu îmi permit să îi judec. Am depus proiectul de modificare a taxelor consulare în noiembrie anul trecut și este pe ordinea de zi în parlament.
Va intra cu siguranță în septembrie. Am să solicit să intre în septembrie, să înceapă dezbaterea și să se treacă la vot. Eu cred că este anormal să gândești într-un mod ilogic, prin faptul că dacă nu găsim bani, să nu trecem legea respectivă.
Consulatele, dacă nu generează atâți bani cât le-ar trebui, ar trebui să le închidem? Nu, ar trebui ca statul să aloce bani pentru funcționarea lor. Acest proiect sper să se materializeze, iar deputații să dea un vot destul de corect față de românii din afara țării.
Există o anumită discriminare din punct de vedere a taxelor. În România, cetățenii nu plătesc nimic pentru un certificat de naștere, nu este normal să plătească aici. Cetățenii din România sunt scutiți, cei din diaspora nu. De ce pentru un titlu de călătorie se cer atâți bani?
Am solicitat să fie undeva la cinci euro, pentru că este o foaie. Iar consulatele nu trebuie să trăiască din aceste taxe, aici nu vorbim de afaceri, ci de un serviciu administrativ care nu generează profit. Așa ar trebui să privatizăm și guvernul, și parlamentul.”
Ce subiecte ați abordat în discuțiile de la Consulatul din Londra?
„Am vorbit despre situația românilor care vin aici. Despre numărul celor care au murit în acest an, mi s-a spus că sunt undeva la 50 de persoane, iar în Londra, la morgă, există doar un singur corp, așa mi s-a transmis, al unui român care a murit de 2-3 luni. Eu vreau ca 10 milioane de euro să fie alocați în mod expres pentru repartierea cadavrelor celor decedați în afara granițelor.
Solicităm ca în ambasade și consulate unde există spații să creem unități de învățământ pentru clasele primare. Mulți români își lasă copiii acasă pentru că nu au unde să studieze limba română aici.”
Interviu cu deputatul diasporei, Aurelian Mihai. „Îl invit pe Farage să viziteze România” (I)
Mai este și problema proiectelor DRP. Continuă să primească fonduri proiecte din care mare parte nu sunt necesare. Pe ce s-au cheltuit banii? A măsurat cineva impactul proiectelor?
„Am formulat o interpretare în care am spus că dacă DRP este de acord să acorde importanță unui proiect, de ce este nevoie, apoi, de un supra-control? Ai avut încredere să îi dai banii, foarte bine. Să prezinte documentele justificative. Bonuri, facturi, chitanțe etc.
Altfel lumea va crede că banii se duc în nu știu ce buzunare. Pentru a acoperi juridic asociația, trebuie să prezinte documente justificative. Vorbim despre bani publici și trebuie publicat tot. Așa cum eu îmi public datele personale, în fiecare an, asociațiile care iau bani de la stat trebuie să facă același lucru. Totul trebuie să fie transparent, însănătoșim mediul asociativ.
Dacă au greșit, să plătească. Nu sunt de acord cu turismul guvernamental și politic. Să facem o mie de proiecte, să trimitem delegați în străinătate, să găsim motive pentru asta, ca să mai vizităm ce? Pe cei pe care îi girăm?”
Ați fost catalogat drept unul dintre cei mai cheltuitori parlamentari.
„Să vă explic. Mi se pune la dispoziție o sumă forfetară, care poate fi alocată cheltuielilor cu închirierea unui spațiu, consumabile, deservire, personal. Colegiul meu este unul pretențios. Cel mai mare colegiu cu prezență românească masivă. Am avut de optat între a folosi acei bani pentru șoferi, mașină, spațiu etc. Ca să închiriez în Marea Britanie un spațiu, m-ar costa mii de lire sterline. Mi-ar fi fost imposibil să închiriez aici.
Poate că aș fi putut închiria un spațiu în Spania sau Italia, mai ieftin. Aș fi putut plăti acolo una-două persoane pentru audiențe. Prezența mea ar fi trebuit să fie obligatorie, poate săptămânal. Eu primesc bani de plecare o dată la șase luni. În schimb, în echipa cu care colaborez și îmi transmit problemele românilor se află sute de oameni. Am ales să îi angajez. Fie trei luni, fie șase luni, fie o lună. În funcție de natura interesului.
Iar salariile sunt foarte mici, pentru că statul alocă foarte puțini bani. Nu am angajat pe nimeni luni de zile, dar am angajat mai multe persoane într-o anumită perioadă de timp, pentru că trebuia să cheltuiesc acei bani. M-a prins luna august a anului trecut cu 11 angajați, cred.
Am cheltuit din banii pe care mi-i lăsase statul mai mult cu acele salarii, de aceea am apărut în topul parlamentarilor care cheltuie mai mulți bani, dar nu am fost în cel am parlamentarilor care au mulți angajați. Aveam 9.700 de lei cheltuiți. Am oferit acele salarii pentru colaboratori, care sunt plătiți cu nici 150 de euro pe lună. Ei mă ajută la organizarea bazei de date, mențin dialogul cu alegătorii. Mulți nu sunt plătiți.”
Mircea Maer
