Daria și Ciprian Aldescu lucrează de cinci ani pentru o familie de englezi din White Waltham, în Berkshire. Soț și soție, originari din Târgoviște, au încercat să se integreze în sistemul românesc de învățământ, dar, după trei ani de încercări nereușite, au decis că viața lor nu are nicio perspectivă în România. Cu ajutorul unor prieteni, au venit în Anglia. Și-au găsit de muncă la țară, într-o localitate de lângă Londra, și se consideră împliniți.
“Am absolvit Facultatea de Istorie-Arheologie și respectiv Teologie. După câteva încercări de a găsi un loc de muncă decent în România, am obținut catedre de profesori de istorie și religie. Asta însemnând, concret, intrarea în sistemul de învățământ românesc. O experiență de trei ani cu o naveta indiferent de anotimp, printre copiii de care ne-am simțit cel mai apropiați, reușind să ne facem respectați și apreciați. Am încercat să ne implicăm cât am putut în viața acestora, trecând repede peste bariera profesor-elev. A fost însă greu și am simțit tot mai acut sentimentul neputinței în fața evenimentelor ce se petreceau în jurul nostru. Ne-am simțit încorsetați în prejudecăți, în cutume, în legi nescrise care ne-au obligat la o viață anostă, fără perspective, fără o motivație anume. Am simțit nevoia unui alt spațiu al unei alte atmosfere, al altor oameni, cu alte cuvinte al unei alte lumi”, povestește Daria Aldescu.
Prieteni la Londra
Daria și Ciprian Aldescu au profitat de prima opurtunitate și cu ajutorul unei prietene au ajuns în Anglia, în 2007. “Londra ne-a primit cu un aer feeric, o altă lume, fascinantă și misterioasă, care aștepta să fie cunoscută și cucerită. La început ne-am simțit cotropiți de tot felul de sentimente, emoții, temeri, vise și speranțe, dar ne-am acceptat destinul în speranța unei vieți normale. Plecarea din țară a fost relativ simplă în aparență, dar au rămas în urmă atâtea lucruri dragi, atâția oameni apropiați sufletului nostru, rămânea în urmă însăși viața noastră de până atunci. Primele zile au fost chinuitoare, norocul nostru au fost prietenii pe care iam găsit aici, prieteni încă din țară, stabiliți aici. Aceștia ne-au ajutat enorm la început și fără ei poate nu ne-am fi descurcat. Prietenii ne-au ajutat la început să ne găsim o casă și un loc de muncă pentru Ciprian și încet, încet ne-am familiarizat cu viața Londrei, cu Anglia, cu englezii mai ales.
Totul a fost nou, diferit complet de lumea pe care o părăsisem”, își aduce aminte Daria. Nimic nu s-a potrivit cu ceea ce știau cei doi despre Anglia. “Am înțeles rapid că dacă vrem să realizăm ceva în această țară trebuie să fim deschisi către cunoaștere și asimilare. Treptat ne-am convins că în Londra nu putem realiza foarte mult, iar în momentul în care ne-a fost oferită perspectiva unui loc de muncă în afara Londrei, nu am ezitat. Am avut șansa să cunoaștem o familie de englezi ce ne-a oferit amândorura un loc de muncă stabil și serios, acesta fiind momentul în care viața noastră a intrat pe un făgaș normal. Ei ne-au ajutat să ne integram în comunitatea locala și să fim acceptați în mijlocul localnicilor – asta cu toate reticentele cu care am fost priviți la început , ne-au oferit o casă pe un domeniu aflat într-o zonă liniștită și retrasă”.
Viața la țară
“Această întâmplare ne-a dovedit că am reușit: că am fost primiți de englezi în mijlocul lor și că am câștigat încrederea familiei pentru care lucrăm. Poate și datorită locului în care stăm și lucrăm (cel mai mare aeroport pe iarbă din Anglia, West London Aero Club), am ajuns să cunoaștem o serie de oameni ce ne-au ajutat să vedem cu alți ochi această țară. Nimic din ce găsești în afara Londrei nu poți numi plictisitor. Dacă ai curajul să vezi și dincolo de zidurile marii capitale, găsești o țară cu numeroase orașe și sate istorice, cu piețe și clădiri pitorești. Zona rurală o poți numi simplu “eternal green”, aici totul este atât de verde, iar natura pare a se dezvolta liberă și fără intervenția omului”, povestește Ciprian.
Daria și Ciprian au momente în care se întreabă dacă se vor întoarce la un moment dat în România. Astfel de momente sunt însă rare, pentru că cei doi tineri preferă să se gândească mai mult la prezent. “Ne-am pus întrebarea dacă ne vom integra definitiv în lumea britanică sau dacă cândva ne vom întoarce în România, în acest moment însă nu putem da un raspuns cert. O să vedem ce va fi, deocamdată suntem aici și ne simțim ca acasă”.
