Doctorul Tudor Toma este Consultant Respiratory Physician (medic specialist) la University Hospital Lewisham, în Londra, Marea Britanie. A absolvit Facultatea de Medicină din Iași, în anul 1993. În anul 2000 a venit în UK pentru a-și face doctoratul (PhD) în bronhoscopie intervențională. În teza sa de doctorat a descris o metodă originală de tratament pentru pacienții cu emfize, metodă care a devenit acum cunoscută și apreciată în toată lumea. Doctorul Tudor Toma ne-a vorbit despre sistemul sanitar britanic comparativ cu cel românesc.
Știu medici în România care fac taximetrie
Cât de diferit este sistemul sanitar britanic față de cel românesc?
E greu de cuantificat ”cât de diferit” este sistemul sanitar britanic de cel românesc. Este însă ușor de spus că sistemele sunt diferite. Sunt avantaje și dezavantaje cu ambele sisteme, sunt probleme cu ambele sisteme și nu cred că există un sistem de sănătate perfect pe lumea asta. Sistemul britanic este unul foarte bun pentru omul obișnuit, pentru oamenii de rând, care nu au bani sau relații în lumea medicală, pentru marea majoritate a pacienților care au probleme medicale obișnuite, frecvente.
Pentru toți pacienții însă, indiferent de venit, sau de clasa socială, sistemul britanic oferă un serviciu medical de înaltă calitate și gratuit, cu adevărat gratuit, astfel încât pacientul să nu depindă de toanele unui doctor, de plățile informale pe care le face sau nu le face, de prezența sau absența unor medicamente în spital.
Medicii sunt educați să facă o medicină standardizată, pe bază de protocol, astfel încât un pacient primește aproximativ același tratament indiferent dacă este văzut la Londra sau la Inverness.
În România se face abuz de antibiotice
Iar în spital se găsesc de toate, pentru ca medicii să practice medicina așa cum scrie în cărți. Nu să fie obligați să improvizeze, sau să trimită pacienții la farmacia din colț ca să-și ia tratamentele pe care trebuie să le primească în spital.
În plus, și acesta este un lucru foarte important pentru satisfacția profesională, medicii și asistentele sunt plătite corespunzător importanței sociale, a muncii pe care o prestează, și atunci se pot dedica complet profesiei.
Știu medici în România care fac taximetrie în timpul liber ca să-și poată întreține familia, iar acest lucru nu pot să-l spun colegilor de aici fiindcă nu l-ar înțelege. Sistemul medical britanic are grijă de medicii din sistem, îi folosește din greu, îi pedepsește atunci când greșesc, dar îi și rasplătește corespunzător.
Românii din UK se plâng de tratamente superficiale pe care le primesc aici (pentru orice problema medicală li se prescrie paracetamol). Care este opinia dumneavoastră?
Mulți pacienți din România vin la medicul englez cu așteptări educate de sistemul medical românesc. Multe din bolile ușoare pe care le facem se rezolvă în general fără o intervenție excesivă din partea medicului. O răceală ușoară, de exemplu, nu necesită niciodată antibiotice. Chiar se și spune că o răceală ”trece în șapte zile fără tratament și într-o săptămână cu antibiotic”.
Cu toate acestea în România se face abuz de antibiotice, unii medici prescriu după cum doresc ei antibioticele, unele dintre cele mai scumpe. Am avut pacienți din România care m-au rugat să mă uit pe tratamentele lor și nu am putut să-i ajut fiindcă foloseau antibiotice sau medicamente atât de noi, care în Anglia nu erau în uzul curent, fiind considerate prea scumpe și prea puțin eficiente pentru cât de scumpe erau.
Cât despre paracetamol, acesta este într-adevăr cel mai frecvent utilizat medicament din sistemul britanic de sănătate. Însă este un antidureros și un antitermic foarte eficient, foarte ieftin și foarte bine tolerat de pacienți. În România se folosește la fel de mult algocalminul, care aici este evitat, din cauza unor posibile reacții secundare destul de rare, însă foarte periculoase.
Au medicii britanici un nivel de pregătire mai scăzut decât cei români?
Medicii britanici sunt pregătiți puțin altfel decât medicii din România. Dacă medicul român este un foarte bun teoretician, cunoaște mecanisme patologice, clasificări și o mulțime de tratamente, medicul britanic este educat să lucreze pe baza unui protocol, să știe lucrurile strict practice legate de specialitatea lui, să rezolve probleme. Dar, mai mult ca în România, medicul britanic este învățat să comunice cu pacientul.
Comunicarea și lucrul în echipă sunt caracteristici esențiale pentru a putea lucra ca medic în sistemul britanic, și nu mă refer numai la comunicarea medic pacient ci și la comunicarea cu asistentele medicale, cu personalul auxiliar, cu personalul din managementul spitalului. Toți medicii sunt evaluați periodic și nu pot promova dacă nu sunt comunicatori buni, sau dacă au probleme de adaptare la lucrul în echipă.
Aveți deseori pacienți români?
Lucrez într-o zonă a Londrei (sud est, Lewisham) unde există o populație tânără, dinamică, cu un amestec etnic divers. Printre aceștia sunt și pacienți din România. De cele mai multe ori pe aceștia îi ajută să audă că medicul le vorbește în românește, însă de tratat toți sunt tratați la fel de bine.
Vorba românescă și explicațiile în românește îi relaxează și îi încurajează, și de fiecare dată îmi face plăcere să discut cu ei și să fiu chemat când avem pacienți români. În plus le înțeleg punctul de vedere și pot să le explic mai bine unele aspecte din sistem.
M-aș întoarce oricând în România
De cât timp lucrați aici?
Lucrez în Londra din iunie 2000. Am venit din Iași, unde eram asistent universitar la UMF Iași, la catedra de pneumologie. Am venit la Londra fiindcă am fost acceptat la un doctorat la Imperial College. Am lucrat 4 ani la Royal Brompton Hospital, timp în care mi-am terminat doctoratul, iar în teză am descris o metodă originală de tratament pentru pacienții cu emfizem, o boală grea și incurabilă, cauzată de fumat.
Am lucrat apoi ca medic la secția de terapie intensivă a spitalului University College London, după care la spitalul Homerton din estul Londrei. Odată cu intrarea României în UE specialitatea mea de medic penumolog a fost recunoscută, și pe baza acesteia și a tezei de doctorat, plus experiența acumulată până atunci în sistemul britanic, am fost angajat pe post de consultant (echivalent cu medic primar) la University Hospital Lewisham, un spital destul de mare din sud estul Londrei, unde lucrez din 2007.
Orice medic din România poate să lucreze în UK
Metoda noua de tratament descrisă de noi la Brompton a devenit acum cunoscută și apreciată în toată lumea, iar comunitatea medicală ne recunoaște aceste merite și ca urmare suntem invitați să vorbim la diverse congrese și spitale din lume, inclusiv din România, unde merg destul de des. Colaborez foarte mult cu o mulțime de colegi din România, și sunt foarte apropiat de Societatea Română de Pneumologie, de Societatea Română de Bronhologie, iar la UMF Iași am fost numit profesor asociat și am destul de des prezentări și cursuri pentru studenții de acolo.
Cu toate acestea, momentan, jobul meu principal este la Londra. Din punct de vedere sentimental m-aș întoarce oricând în România, dar din punct de vedere profesional mă simt mai bine inserat în sistemul britanic decât cel românesc și probabil voi continua aici, cel puțin pentru încă o perioadă. În plus, familia mea este in Londra, iar cu vremea m-am obișnuit deja.
Cât de greu este pentru un român să ajungă să lucreze ca medic în UK?
În prezent, pentru medicii din România nu mai sunt multe bariere administrative, așa cum sunt pentru medicii extracomunitari și cel puțin teoretic orice medic din România poate să vină să lucreze în Marea Britanie. Însă angajatorul, spitalele, vor ca medicii străini pe care îi angajează să aibă oarece experiență cu sistemul medical britanic, și aici apar problemele pentru medicii români, care își găsesc uneori cu greutate un post bun.
Pe de altă parte mulți vin neinformați, atras de firme de recrutare pentru niște posturi minore, și au așteptări complet nerealiste, ceea ce le creează frustrări și probleme.
În 2007 am înființat aici, la Londra, cu sprijinul colegului meu de liceu, Mihai Răzvan Ungureanu (pe atunci doar ministru de externe), Societatea medicilor români din Marea Britanie, societate menită tocmai să-i ajute și să-i informeze pe noii veniți. Deși nu fac politică și nu mai sunt implicat în activitatea Societății, aceasta este vie și extrem de activă, iar cei care doresc pot să se informeze despre activitatile ei la adresa www.smruk.org
Ce dificultăți ați întâmpinat dv?
Adaptarea la sistemul britanic este grea, dar nu este imposibilă. Este la fel cu adaptarea la condusul mașinii pe partea dreaptă. Mașina este la fel, regulile sunt doar puțin diferite însă îți trebuie ceva antrenament și pregătire înainte de a putea conduce fără să faci accidente.
Multe spitale au cursuri de inițiere pentru medicii care vin din alte țări. Este foarte important să fie făcute. Altfel viața la spital este mizerabilă pentru cineva care nu înțelege sistemul. Cel puțin în primele luni, iar riscul de malpraxis este foarte mare.
Anca Pandele