Institutul Cultural Român a sponsorizat concertul Ooberfuse susţinut joi, 9 iunie, la Leicester Square Theater. Doi artişti români, Cornel Sorian şi Dan Băşu fac parte din această tânără trupă de muzicieni britanici, care a compus imnul vizitei Papei Benedict la Londra.
Artiştii au cântat într-unul dintre cele mai renumite teatre din Londra, aproape de Chinatown. Concertul a avut loc în sala mare a teatrului, cu bar deschis astfel încât puteai asculta muzica şi savura o bere. Programat la ora 20.00, concertul a fost deschis de o trupă britanică, ale cărei soliste cu voci puternice au încălzit sala. În pauză, în faţa teatrului muzicieni şi trecători fumau. Pe străzile cartierului chinezesc treceau turişti relaxaţi, în caleşti micuţe. În uşile restaurantelor vietnameze, chinezeşti, un ospătar privea, sprijinit în uşă, trecătorii.
Ooberfuse a intrat pe scenă aproape de ora 21,00. Cvintetul de coarde Percival şi membrii trupei: Cherrie Anderson, Hal St.John, Cornel Sorian, Alex de Torres, Michel Radermecker. Numele trupei – Ooberfuse – este o combinaţie între “über”, cuvânt care în limba germană înseamnă “deasupra” şi “fuse”, care în limba engleză înseamnă a uni.
Solista, Cherrie Anderson, o cântăreaţă britanică de origine filipineză, a fost îmbrăcată în alb, iar melodiile au fost dublate pe ecrane de proiecţii destinate meditaţiei: copaci, flori, clopoţei chinezeşti. Toate proiecţiile au fost realizate de Dan Băşu. Repertoriul a fost eclectic.
Renumită pentru faptul că a fost aleasă să cânte imnul tinerilor la vizita papală, trupa a cântat foarte multe melodii cu o unică temă de meditaţie – iubirea. “Credinţa noastră este de nezdruncinat” a alternat cu cântece inocente sau cu piese grele precum “Nu mă părăsi”, a lui Jacques Brel. Prezenţa severă a cvartetului de coarde şi imaginile de pe ecrane au adus sala într-o stare de meditaţie rece. Solista a dansat, s-a salutat cu fanii trupei din sală şi a transmis urări de la mulţi ani celor care îşi sărbătoreau ziua, mulţumind celor care veniseră din Belgia, Franţa şi România să o asculte. Instalaţia de imagini care a dublat permanent solista a fost realizată de Dan Băşu, alternând ecrane şi monitoare de dimensiuni diferite, poziţionate pe pereţi sau suspendate de tavan. Lumina rece a monitoarelor şi imaginile care dublau muzica au creat o atmosferă de meditaţie techno, mai aproape de generaţia anilor ’80.
O.I.
