Fenomenul sărăciei nu are vârstă în România. Ca tânăr născut într-o familie modestă nu-ţi poţi găsi uşor un loc de muncă. Zeci de mii de români, aflaţi în putere, îngroaşă rândurile şomerilor, din lipsă de perspective pe piaţa muncii. La extrema cealaltă sunt vârstnicii care, după ce au muncit o viaţă întreagă, își trăiesc ultimii ani în lipsuri. Acesta este portretul, pe vârste, al sărăciei în România. Un fenomen naţional întins pe decenii.
Guvernul a anunţat, în luna februarie, un pachet de 47 de măsuri, care ar trebui, până în anul 2020, să reducă numărul persoanelor defavorizate. Până la implementarea acestuia, însă, datele statistice sunt dure.
România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata sărăciei relative, cu un procent de 25,4%, potrivit Eurostat.
„Pachetul de măsuri antisărăcie” este axat pe toate grupurile de vârstă, de la copii, la vârstnici. Iniţiatorii susţin că s-au gândit la toate: de la eliberarea de acte de identitate pentru toți copiii fără certificate de naştere, până la creșe comunitare în zonele rurale. Guvernul a anunțat că va completa şi programul „Fiecare copil în grădiniță”, ce acordă tichete sociale părinţilor săraci care îşi înscriu copii în învăţământul preşcolar.
De asemenea, sunt anunţate şi măsuri de reducere a abandonului școlar, programe de asistență pentru integrare profesională pentru adulţi, dar şi strategii destinate vârstnicilor. Potrivit unei statistici din anul 2015, peste o treime (35%) dintre vârstnicii români trăiesc la limita subzistenţei, aproape dublu față de Uniunea Europeană.
Continuarea articolului în Gazeta Românească.
