Mai mulți parlamentari britanici și-au angajat nevestele, copiii sau părinții. În total, familiile politicienilor îi costă pe englezi aproximativ patru milioane de lire pe an, potrivit unui calcul realizat de Daily Mail.
De exemplu, Secretarul de Stat pentru Justiție, Chris Grayling, și-a angajat soția ca secretar senior, pentru aproape 40.000 de lire pe an, în timp ce parlamentarul Sir George Young și-a angajat fiica pe postul de asistent parlamentar senior, plătit cu 35.000 de lire pe an. Grayling și Young sunt milionari și câștigă mai bine de 130.000 de lire pe an.
Soția secretarului de la Transporturi, Patrick McLoughlinș ocupă funcția de asistent parlamentar senior pentru 40.000 de lire pe an. Secretarul de stat de la Mediu, Owen Paterson, și-a angajat și el soția pe același post.
Nadine Dorries, parlamentar al Partidului Conservator, și-a plătit ambele fiice din bani publici: Philippa a primit 45.000 de lire pe an ca manager de birou, iar Jennifer a luat 35.000 de lire pe an ca secretar senior.
Scandalul rudelor plătite din bani publici a început în 2008, atunci când parlamentarul Derek Conway a fost acuzat că își plătește cei doi fii pentru slujbe care nu există.
Parlamentarul Alistair Burt, Hugo Swire, de la Biroul de Externe, Michael Fallon, ministrul pentru Mediul de Afaceri, Stephen Hammond de la departamentul de Transporturi și parlamentarul Mike Penning au fost implicați în scandaluri cu privire la angajările pe care le-au făcut.
În 2011, parlamentarii aveau un buget de 115.000 de lire pe an pentru cheltuieli cu personalul. În 2012, această sumă a fost marită la 144.000 de lire.
„Orice politician care folosește bani publici pentru a-și angaja o rudă trebuie să facă acest lucru transparent, să se știe cine este plătit, cu cât și pentru ce. Și în lumina situațiilor recente, parlamentarii n-ar trebui să se mire dacă li se vor cere explicații detaliate despre cum decid să celtuiască banii“, a declarat Matthew Sinclair, lider al Alianței Plătitorilor de Taxe.
Nu numai cheltuiala pe rude a parlamentarilor i-a revoltat pe britanici, ci și sumele mari risipite pe delegații și alte beneficii. De exemplu, cea mai mare sumă decontată de la stat a fost cea a unui parlamentar al Partidului Democratic Unionist, care a cheltuit într-un an peste 100.000 de lire pentru delegații. La polul opus însă, există și parlamentari care nu au profitat de banii de la buget. Parlamentarul Zac Goldsmith, de pildă, nu a decontat nici măcar o liră, în timp ce ministrul pentru Mediul de Afaceri, Michael Fallon, a cerut doar 38,74 de lire.
