Simona Dume are 31 de ani și a terminat facultatea de Litere, secția română engleză din Oradea, în 2003. Pentru că iubește foarte mult copiii i-ar fi plăcut să lucreze ca profesoară, însă a avut ghinionul să fie repartizată la 100 de kilometri de Oradea, într-un sat uitat de lume.
“Mi-ar fi trebuit vreo trei salarii de profesor să pot locui acolo”, povestește ea, așa că a renunțat. Niciodată nu s-a gândit să emigreze și totuși acum trăiește la Londra, are propria afacere (www.alpha-partnership.com), un birou de traduceri, interpretare și consultanță, în Kenton, în parteneriat cu o bună prietenă.
Primul job, au pair
O colegă de facultate a sfătui-o să plece Marea Britanie ca au pair. “Nici nu știam la acea vreme ce presupune să fii au pair”, ne-a spus Simona. Așa că s-a documentat și a decis că la momentul la care se afla, era cea mai bună soluție. A luat legătura cu o agenție de plasarea forței de muncă și în două săptămâni a ajuns Portsmouth, UK, unde a lucrat pentru o familie de englezi, doi ani și jumătate.
“Am cerut viză pe un an și ei mi-au dat pe doi. Eu de fiecare dată când mă aflu într-o situație dificilă am obiceiul să mă rog. Dacă nu aș fi primit viza, însemna că decizia pe care am luat-o nu era cea mai bună. Că am obținut viza pe doi ani, a fost ca o confirmare a faptului că acela este drumul pe care trebuie să merg”, ne-a mărturisit Simona.
Ceasul pe ora Londrei
După expirarea vizei, Simona a mai stat încă șase luni în Marea Britanie, cu viză de turist. A cerut apoi viză de voluntar, însă de data aceasta a fost refuzată și a fost nevoită să se întoarcă în România.
“Cât timp am stat acasă, ceasul a rămas pe ora Londrei”, spune interlocutoarea noastră, care a simțit că locul ei este în UK. Ea mărturisește că perioada în care s-a reîntors în Oradea a fost una cât se poate de groaznică.
~nvățase că lucrurile pot sta și altfel, că funcționarii de la ghișeu te pot trata cu respect și, cu siguranță, nu vei pleca de la ei fără să obții toate informațiile de care ai nevoie, “lucru care evident nu se întâmpla și în România”.
Bilete de avion cadou
A rămas în România până noiembrie 2007, când prietena ei, cea care i-a dat și ideea plecării în Marea Britanie, i-a făcut cadou de ziua ei un bilet de avion dus-întors România-Anglia.
“Am știut că dacă voi pleca, nu mă mai întorc în România”. Toată familia Simonei a fost revoltată de decizia ei de a se reîntoarce în UK. Cât a stat la Oradea, tânăra a reușit să-și găsească un loc de muncă, fără multe eforturi, și dacă a început ca secretară, în șase luni a avansat până la poziția de analist vânzări. Ajunsă în Marea Britanie s-a angajat ca nanny live in și a muncit șapte luni pentru o familie de englezi cu trei copii.
“Munceam 11 ore pe zi și nu mai aveam timp de nimic. Eram în schimb mulțumită că puteam să pun deoparte toți banii pe care îi câștigam. Scopul meu era să-mi găsesc o altă slujbă de data asta ca live out”.
Și-a dat seama că dacă nu are propria mașină, pierde foarte multe slujbe. “Atunci era la modă nanny cu mașină care să poată duce și lua copilul de la școală sau de-al duce la diverse activități pe care le practică. Am pierdut multe slujbe din cauza acestui «handicap»”.
Trei luni fără muncă
După șapte luni, Simona s-a mutat cu niște prieteni, locuință în care stă și acum și a achiziționat și prima ei mașină. A renunțat la vechiul loc de muncă și s-a angajat la o agenție de plasare de muncă.
Nenorocul a făcut ca deschiderea firmei să coincidă cu declanșarea crizei economice și, după numai o lună și jumătate, compania s-a închis. “A fost o altă perioadă grea. Am trecut prin diferite stări sufletești. Aici nu contează că ai de muncă sau nu, la sfârșitul lunii, chiria tot trebuie plătită. M-am împrumutat la prieteni și așa am reușit să trec peste toate”, s-a destăinut Simona.
În aprilie 2009 s-a angajat la un birou de consultanță pentru români unde a întâlnit-o pe viitoarea parteneră de afaceri. “Este un model de profesionalism, răbdare și pasiune pentru oameni”, ne-a spus Simona cu admirație. A lucrat aici doi ani de zile până când într-o zi, dintr-o simplă discuție s-a născut ideea deschiderii propriei afaceri.
“Ne-am dat seama că atâta timp cât vom fi angajate, nu vom putea niciodată să ne cumpărăm o casă. Singurele lucruri pe care ni le puteam permite ar fi fost concediile și nimic mai mult”.
Propria afacere
Simona Dume și-a dat demisia în noiembrie 2011 și în ianuarie 2012 și-a deschis propriul birou de tranduceri, interpretare și consultanță în parteneriat cu fosta ei colegă, Nicoleta Mihăiță.
“Când am plecat din firmă nu am folosit niciun client. Singurii care au aflat au fost cei care aveau de soluționat probleme la început de ianuarie”, a spus Simona.
“Nu aveam de unde să știm dacă afacerea va avea succes ori ba. Dar slavă Domnului, de când am deschis, nu a existat zi în care cel puțin un client să nu ne treacă pragul”, a adăugat ea.
Simona spune că nu contează a cui este firma și că oricând s-ar putea întoarce să lucreze ca angajată. Pentru ea este important să fie prezentă pentru client. Cheia succesului ei în afaceri constă în faptul că are curajul să admită în fața clientului că nu știe. însă se informează, se documentează până află cum să soluționeze problemele ivite sau, dacă nu este de competența ei, unde să-i îndrume.
“Clienții vin la noi ca la psiholog. Uneori nu au probleme de rezolvat, vin să pună unele întrebări la care știu deja răspunsul. Noi îi ascultăm de fiecare dată”, ne-a mărturisit Dume.
De când are propria afacere, viața ei nu s-a schimbat mult din punct de vedere material, ci mai degrabă spiritual. Spune că acum s-a putut manifesta din punct de vedere al ofertelor, marketingului și a stilului de lucru. “Pot să-mi iau concediu când vreau. E foarte eliberator să știi că nu e nimeni care să te cenzureze”, a încheiat Simona.
Anca Pandele
