Comunitatea se face simţită atunci când ai nevoie cel mai mult. Când ai nevoie? Atunci când ajungi într-o ţară străină. Ai nevoie de îndrumări, poate de un loc de muncă, de sfaturi pentru a putea reuşi să-ţi echivalezi studiile, sau poate simţi nevoia să vorbeşti dezinteresat cu cineva. Dar cum decurge o discuţie între români la prima vedere în străinătate ? “Păi, cam aşa: de când ai venit?…Unde locuieşti ? ţi-ai găsit de lucru ?… în ce domeniu…?..Câţi bani faci…? Este ca un interviu. Dacă ai norocul să ai o slujbă mai bună decât cel care te întreabă şi să faci mai mulţi bani decât el, atunci e prieten cu tine până îl ajuţi şi pe el. Dacă dimpotrivă e invers, atunci nu se mai uită la tine. Se formează astfel cercuri pe nivele de venit şi inteligenţă, iar selecţia românului e neiertătoare. Cât despre Biserică ? Lăcaşul Sfânt are tendinţa să ajungă mica publicitate, pentru că acolo găseşti anunţuri cu vânzări de tot felul, tot felul de oferte şi reclame”, este de părere Daniel Băjenariu, IT-ist, 37 de ani.

Sunt uniţi românii din Marea Britanie? – “Ne ajutăm unii pe alţii” (II)

“Trăiesc în Anglia de ceva vreme şi confirm cu mult regeret şi neplăcere tot ceea ce se vorbeşte despre dezbinarea poporului român, atât în ţară cât şi în străinătate. Dacă în ţară lucrurile stau cum stau e pentru că, săracii nu au nici ce pune în gură. Dacă însă situaţia se repetă şi în străinătate, motivele îşi pierd valenţa. Eu cred că doar uniţi putem învinge prejudecăţile şi nedreptăţile ce ni se fac în fiece clipă! Un british, oricât de civilizat ar fi, nu s-ar coborî niciodată să-ţi recunoască drepturile, orgoliul, calităţile. ţi-ar vedea doar defectele şi nasul pe sus, nejustificat, ar zice el”, spune Diana Cojocariu, 28 de ani, masterand.

Doar pentru că e român?

Mai sunt argumente pentru cei care pun distanţe între ei şi alţi români. Aceştia spun că au plecat din ţară pentru a cunoaste altceva. Plecarea fiind o încercare şi un proces de formare individuală. Concepţia de temut este că multi romani din străinătate sunt “interlopi” etc. “Cum m-am ferit de români ani de zile, cum n-am trăit ca ei, cum am fost în familie cu englezi şi am 100% mentalitatea lor, nu prea am puncte comune cu românii ce sosesc în occident, aşa că nu mă îmbulzesc la prietenii cu cine nu cunosc sau nu frecventează aceleaşi locuri ca mine. Pentru o prietenie trebuie să ai multe lucruri în comun, nu o poţi face cu primul venit, doar pentru faptul că-i român. Nu o să mă împrietenesc nicioadată cu un român doar pentru că este român şi eventual am ocazia să vorbesc româneşte. Selecţia este naturală. Dacă împărtăşim aceleaşi interese e ok! Dacă nu la revedere!! Nu simt nevoia de a face parte dintr-o comunitate a românilor”, spune Cosmina Balosin, 32 de ani, cameristă.

“E adevărat, atunci când te găseşti cu un român nu scapi de acel interogatoriu : de cât timp eşti aici, unde lucrezi şi mai ales cât câştigi? E specific românesc, şi poate nu numai. Acea curiozitate bolnavă de a şti totul, de a te seca de intimitate e pur şi simplu obositoare. Mi s-a întâmplat. Aşa te-apucă o silă! şi apoi unde să te întâlneşti cu românii? Toţi sunt în primul rând ocupaţi toată săptămâna şi posibilitatea de a întâlni români la sfârşit de săptămână rămâne biserica, iar o altă posibilitate este de a participa la anumite activităţi culturale în cadrul unei asociaţii culturale româneşti. în schimb la această asociaţie nu vine aproape nimeni dacă nu poţi oferi spectacole cu personalităţi artistice din ţară care din păcate costă foarte mult. În concluzie românii de aici sunt bizari, orgolioşi, fricoşi, egoişti, dar mai ales geloşi sau mai bine zis rautăcioşi”, este de părere Maria Cotună, educatoare, 38 de ani.

Sunt uniţi românii din Marea Britanie? “Avem prejudecăţi faţă de alţii” (I)

Concluzii

Toţi cei care trăiesc departe de ţara lor au aceeaşi problemă: greci, ciprioţi, indieni, arabi, africani, etc. Ei totuşi formează comunităţi. Au suficientă încredere în propria identitate încât să n-o împingă sub preş de cum pleacă de-acasă. Noi, românii, ne temem se pare că “românismul” nostru este incompatibil cu civilizaţia în care sperăm să ne topim. Mulţi dintre noi am plecat “fugind” de-acasă, negându-ne trecutul, şi asta ne infectează restul vieţii de resentimente faţă de România. Trebuie să vină generatia care pleacă spre a “cuceri”, nu pentru a-şi uita începuturile.

Doina Ganea