Radu Prisada este student în anul III la Royal Northern College of Music din Manchester, Marea Britanie.
Radu spune că şi-ar dori o Românie “mai înţelegătoare cu muzicienii şi mai deschisă faţă de ideile şi proiectele inovative”.
S-a născut pe data de 17 august 1996, la Tulcea, într-o familie de artişti, şi a absolvit Liceul de Arte “George Georgescu” din localitatea natală. De la începutul studenţiei, a susţinut recitaluri în Manchester, a revenit o dată pe an în faţa publicului din Tulcea şi a participat la proiectul “Vioara lui Enescu la sate”. Acum, este profesor la Alma Park School şi profesor colaborator la Gasser Music Academy, ambele instituţii din Manchester.
„Pianul este un instrument complet pentru mine, fiindcă în el poţi cuprinde instrumente de suflat şi instrumente cu coarde. Poţi imita şi vocea umană, dar nu o poţi cuprinde 100%. Pianul mi se pare un instrument complet, cât o întreagă orchestră. De la vârsta de 6 ani, atunci când alături de bunica mea am început să încerc să înţeleg muzica, nu m-a tentat niciun alt instrument. Am încercat vioara, dar nu m-a prins absolut deloc”, a declarant Radu Prisada pentru Agerpres.
Până acum, a câştigat numeroase competiţii în ţară şi în străinătate, dar cea mai importantă pentru el a fost cea din Nisa, Franţa.
„Experienţa de atunci mi-a rămas vie în memorie pentru că bunica m-a aşteptat să mă vadă după concurs, înainte să plece pe cealaltă lume. A fost cea mai importantă experienţă, a fost primul meu concurs internaţional, cu un juriu foarte mare format din muzicieni şi pianişti renumiţi, prima competiţie departe de casă, cu un program destul de greu la care am câştigat premiul I în grad de excelenţă şi titlul de «Cel mai bun tânăr pianist»”, a afirmat Radu Prisada.
În clasa a XI-a, a aplicat la cinci universităţi, cele mai bune din Anglia, iar la începutul următorului an şcolar a primit confirmările.
„Primul răspuns pozitiv a venit de la Facultatea din Manchester, care a avut avantajul de a avea printre profesori personalităţile alături de care am vrut să fiu. Am mai fost acceptat la alte două facultăţi. Am vrut să urmez cursurile unei facultăţi din străinătate pentru că mi-am dorit să călătoresc, să văd cum este în altă parte”, a explicat decizia tânărul.
Radu Prisada a recunoscut că înainte de a pleca din România a încercat “frica de necunoscut” şi a afirmat că, odată ajuns în Anglia, a simţit un mediu “atât de liniştit şi de cooperant”.
Primele diferenţe pe care le-a observat între sistemul de învăţământ românesc şi cel din Marea Britanie au fost cele din modul de predare, de învăţare a muzicii.
„Nu ştiu cum se întâmplă la Conservator, dar la stagiile primare în gimnaziu şi liceu, muzica se învaţă după un program strict, cu o anumită rigoare, care, este adevărat, m-a ajutat foarte mult. Am ajuns în Anglia şi am găsit un mediu diferit. Făcând şi pedagogie, am realizat că se învaţă mult mai liniştit, fără presiune, iar fiecare profesor încearcă să-şi particularizeze cursurile în funcţie de fiecare student, ceea ce mi s-a părut nemaipomenit. Acest lucru lipseşte învăţământului din România, unde simt o anumită încordare în modul de învăţa muzica instrumentală. Oportunităţile de cântat ar constitui o altă diferenţă. În România, cred că nu sunt atât de multe locuri şi evenimente, spre deosebire de Anglia unde peste tot se cântă şi-n orice colţ de stradă vezi bucurie. În Anglia, ni s-a impus să ne prezentăm şi să le explicăm oamenilor ce facem şi ce dorim prin muzica noastră. În România, artiştii nu sunt învăţaţi să vorbească despre ei şi munca lor, nu li s-a impus verbalizarea, promovarea muncii lor”, a menţionat Radu.
„Încă nu am un plan foarte clar pentru perioada imediat următoare absolvirii facultăţii, dar mi-aş dori să mă plimb, să fac masterul în altă parte decât în Anglia, poate Austria sau Germania. Şi România este o oportunitate. După patru ani în Anglia, cred că va fi nevoie de o schimbare, mai ales că muzica este un limbaj atât de deschis peste tot în Europa şi, cât timp pot să fac asta, ar fi păcat să nu merg în mai multe locuri şi să văd alte mentalităţi. Pentru mine, România acum înseamnă oraşul meu, familia, prietenii, experienţa acumulată în cei 21 de ani de viaţă. România pe care mi-o doresc este o Românie mai înţelegătoare cu muzicienii, mai deschisă faţă de ideile şi proiectele inovative, poate chiar pentru cele care par ciudate. Lucrurile au început să se mişte într-un sens bun”, a mai precizat el.
