O supraviețuitoare a traficului sexual care a scăpat de cei care o cumpăraseră în Irlanda de Nord încearcă în continuare să obțină despăgubiri pentru calvarul ei – la 11 ani de când a reușit să evadeze.
Cunoscută sub numele de Anna, femeia a fost luată captivă de o bandă de români din Londra, în martie 2011.
Locuia în capitală și se îndrepta spre casă de la serviciu, când a fost luată din spate și forțată să intre într-o mașină. Cei care au răpit-o i-au luat toate documentele pe care le avea la ea și a avertizat-o că, dacă va încerca să scape, familia ei din România va avea de suferit.
„O femeie din mașină a spus că este dintr-un sat învecinat cu cel unde locuiește familia mea”, a spus Anna, care în acel moment avea 22 de ani. Ea crede că era urmărită de mai mult timp.
În timp ce o conduceau spre aeroportul Luton, femeia i-a spus: „Dacă fugi, îți omor părinții. Dacă spui ceva în aeroport, te voi ucide chiar acolo. ”
În Irlanda de Nord, a fost dusă într-un apartament unde a fost ținută sub cheie, bătută și violată.
„Am leșinat și m-am trezit într-un duș rece”, a spus ea. „În primele săptămâni au adus clienți care erau prietenii lor, detoate naționalitățile. Nimeni nu a întrebat vreodată: „Ești bine?”
Am fost bătută în fața clienților. Știau cu toții ce se întâmplă. ”
A fost mutată în Galway, Limerick și Belfast.
Ea a spus că crede că bărbații care au plătit pentru a face sex cu ea provin din toate categoriile sociale – funcționari publici, politicieni și oameni de afaceri bogați.
A scăpat de mai multe ori, dar banda i-a trimis mesaje prin intermediul rețelelor sociale, amenințând-o că o va ucide pe ea și familia ei. Mama ei din România a spus că primește apeluri telefonice amenințătoare și că mașini pe care nu le știe sunt parcate afară.
Banda ajunsese și la prietenii ei din Londra. Simțea că nu mai are de ales decât să se întoarcă.
Cu toate acestea, la nouă luni după răpire, a evadat la o bandă irlandeză rivală, unde a fost tratată mult mai bine și mai târziu a putut să plece.
„Nu pot dormi noaptea și am migrene masive, tulburări de stres post-traumatic și depresie”, a spus ea.
„Ochii mei sunt atât de deteriorați încât probabil că voi orbi peste 20 de ani. Anul trecut am avut 12 dinți rupți înlocuiți.”
Două dintre bandele care au traficat-o au fost încarcerate la Stockholm și Belfast. Despre viața ei a fost scrisă o carte, „Slave” de Jason Johnson, care a fost transformată într-un film de BBC.
În ciuda leziunilor fizice și psihice, femeia lucrează cu normă întreagă și studiază pentru o diplomă în drept.
În 2014, a solicitat despăgubiri în cadrul schemei de compensare a accidentelor criminale NI 2009, prin intermediul victimelor NI (VSNI).
„Cu toate acestea, mi-au spus că nu pot avansa cererea mea, deoarece PSNI nu a confirmat că sunt o victimă a traficului de persoane”, a spus ea.
„Dar aveam certificatul oficial SOCA pentru a dovedi că sunt o victimă. Cum a fost posibil acest lucru? “
Victim Support NI a spus că a încercat să o contacteze de câțiva ani, dar că s-a mutat. Se înțelege că aplicația a fost reactivată acum.
Întrebat dacă este adevărat că femeia nu a reușit să-și confirme statutul de victimă, PSNI a transmis: „Nu facem comentarii cu privire la persoane și nu ar trebui să se tragă nici o concluzie din aceasta”.
