Românca Diana Frone locuiește în Marea Britanie, cu familia (soțul ei și fiicele de 12 și respectiv 3 ani și 9 luni). Are 45 de ani și e perfect sănătoasă. Pe la mijlocul lui aprilie, deși urmărea atent evoluția pandemiei în lume și și-a luat continuu toate măsurile de prevenire, a avut ghinionul să se infecteze cu COVID-19.
A avut simptome și una dintre fete, dar toată familia este acum bine.
Diana a povestit pentru publicația 24Life:
„Primele simptome au apărut pe la mijlocul lunii aprilie. În prima seară am avut frisoane și simțeam că am răcit. A doua zi am făcut febră 38,3 grade Celsius și dureri musculare, care m-au ținut vreo 3 zile.
Și a început tusea, o tuse groaznic de seacă. Febra m-a ținut vreo 9 zile, iar temperatura oscila între 37,5 și 38 de grade. În acest interval nu am mai avut febră deloc vreo 2 zile și chiar am crezut că scăpasem, când a revenit.
În săptămâna aceea am experimentat niște simptome foarte ciudate, pe care nu le mai avusesem niciodată: simțeam niște arsuri și usturimi teribile pe esofag și în nas, ca și cum aș fi băut continuu alcool foarte concentrat. Era așa, ca un curent, care circula din nas în piept și viceversa, iar tusea era groaznic de seacă. Răceli, gripă și tuse seacă am mai avut în viața mea, dar niciodată ca astea.
Aveam nasul înfundat și simțeam o presiune teribilă în nas, fără să îmi curgă sau să strănut vreodată. Apoi, brusc, mi-a dispărut simțul mirosului. Am avut un atac de panică, pentru că nu știam ce e și nu mi se mai întâmplase niciodată. Nu simțeam absolut niciun miros: nici de spirt, nici al cremei cu mentol și eucalipt, pe care o foloseam din când în când. Nu simțeam deloc niciun parfum, deodorante pentru casă, miros de mâncare, absolut nimic!
A fost prima data când am experimentat anosmia – lipsa mirosului. Gustul se deteriorase și el, mâncărurile îmi păreau fără gust, deși simțeam sărat și dulce. Un alt lucru ciudat din perioada aceea a fost că lămâile nu-mi mai păreau atât de acre, ca de obicei.
Mirosul mi-a revenit după două săptămâni – doamne, ce ușurare! Îmi aduc aminte ce bucuroasă am fost când mi-am dat seama că simt din nou mirosurile. În ziua când l-am pierdut am sunat la medical de familie, iar el mi-a zis că sigur am covid-19, ținând cont de simptome. La vremea aceea, în UK nu se testau decât persoanele în stare gravă, care aveau nevoie de internare.
Am întrebat medicul daca trebuie să iau vreun medicament și mi-a recomandat paracetamol pentru febră, fără niciun alt tratament. Și miere, ceaiuri, multe lichide. Să ne izolăm 14 zile, iar dacă situația se deteriorează, mă vor interna.
Tusea mi-a trecut după două luni. Un alt lucru ciudat a fost faptul că, în acest interval, am avut perioade scurte când credeam că am scăpat de tuse, ca apoi să revină în forță.
Sincer, nu știu de unde am luat virusul. Eu, în perioada aceea de lockdown, ieșeam doar o dată pe săptămână, la cumpărături, cu mască întotdeauna și cu mănuși. Cum m-am îmbolnăvit – va rămâne o enigmă pentru mine. Din familie, doar fiica mea cea mare aș spune că l-a avut, pentru că la o săptămână după mine a avut dureri de gât teribile, timp de vreo 3 zile, cât a stat la pat. Dar în afară de asta, nu a mai avut alte simptome.
Directorul OMS a fost „cumpărat” de China. Acuză secretarul de Stat american, Mike Pompeo
După aproape 3 luni, eu port încă masca în afara casei, ținând cont că nu se știe nimic sigur despre virus, transmitere, tratament sau imunitate în urma îmbolnăvirii. Nu trebuie să fii cercetător în epidemiologie sau virusologie ca să înțelegi că masca te protejează de cei care tușesc sau strănută lângă tine şi că tu îi protejezi astfel pe ceilalți, indiferent dacă ești simptomatic ori nu.
Guvernul britanic a gestionat foarte prost pandemia, de la începutul ei când nu au făcut lockdown la timp și au pretins că merg pe imunitatea de turmă și până în momentul de față, când abia acum, după 6 luni, au impus obligativitatea purtării măștii, doar în transportul în comun. Iar consecințele se văd: UK este nr 1 în Europa, în ce privește numărul de morți de covid-19.
Sincer, eu tot mai sper într-un miracol, care să termine cât mai curând povestea asta, care ne-a schimbat viețile. Și nu în bine…”
